1 iunie
Ce sarbatorim noi?
6 din 10 romani considera ca e normal sa iti mai altoiesti coilul din cand in cand.
Avem copii ai strazii, exact ca in tarile din lumea a patra.
Nimeni nu se revolta: presedintie, guvern, primarii, oameni.
Ce sarbatorim?
Ati vazut vreo demonstratie romaneasca pentru drepturile copiilor??
Sunt copiii strazii, sunt romani si ar trebui sa avem grija de ei. Nu?
Ii numim „aurolaci”, iar cei mai milostivi dintre noi le mai duc haine si le mai arunca un leu.
Alti adulti ii folosesc pentru a-i trimite la produs.
Romanii nu se revolta.
Adica, cel putin eu nu am auzit de niciun mare miting in fata Guvernului, cu pancarte gen: „SALVATI COPIII STRAZII!”. Stiti voi de vreunul?
Romania nici macar nu ii numara.
Nu am gasit statistici oficiale despre numarul lor. Singurele care o fac sunt fundatiile care vor sa ii ajute.
Stiti de ce nu ii numaram? Culmea cinismului: pentru ca ei nu reprezinta un pericol pentru ceilalti!
Iar, in absenta presiunii societatii civile, Guvernul NU FACE NIMIC.
Daca maine ar manifesta zeci de mii de oameni pentru a salva aceste suflete, Guvernul ar lua masuri urgente.
Dar…nu iese nimeni pentru asta.
Cinism? Nu. Doar realism.
Misto tara, nu?
Costel ( in prima poza), nu are nicio vina.
A fost abandonat de o mama betiva si acum traieste in canal. Statul il lasa acolo, nimeni nu se ocupa de el.
Pai, nu ar merita un miting?
Nu ar trebui sa ne strangem toti pe strada si sa ii fortam pe incompetentii care ar trebui sa se ocupe sa rezolve problema?
Niciun presedinte nu a facut nimic.
Basescu trecea razand pe langa ei, iar Iohannis ii ignora.
As vrea sa il vad pe Iohannis incercand sa rezolve problema acestor nevinovati. Sa iasa ka televizor si sa spuna ca asa nu se mai poate! Ca procedura adoptiilor este o crima, ca noi dam si luam spagi pana si aici. Ca noi inca mai facem bani din adoptiile de copii. Am un prieten in Neamt, o sa va povestesc prin ce a trecut ani de zile pana a reusit sa adopte un copilas.
Daca nu sunt in stare sa faca nimic, Dancila, Iohannis, Dragnea, Tariceanu ar trebui macar sa isi atarne la gat o pancarta si sa defileze in fata propriului birou.
Pagini de FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
In rest…Cum dracu’ se face ca traim intr-o tara in care mor copii langa noi, Protectia Copilului nu face absolut nimic, iar noi sarbatorim ZIUA COPILULUI?
Serios?!
Ei sunt: Costel, Nicu (13 ani), Stefan (10 ani) și Liviu (14 ani). Pozele au fost facute in 2014 de www.kickstarter.com, intr-un CANAL in care locuiwsc acesti copii.
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt
„– Se alege praful de tot ce am făcut atâția ani! urla viitorul socru.
Rahat, e dramatic! Adică, de ce se alege praful? De toată educația pe care a dat-o fiicei lui!
E clar, știu ce a găsit la baie: bilețelul XXX pe care i l-am scris Ameliei după o noapte de toropeală și de dragoste până la epuizare. Sper să nu fie ăla cu asocieri între corpul ei și formele de relief. Faza cu defileul era chiar prea mult pentru orice om. Faptul că Voievodul e încă în viață și nu a făcut atac de cord îmi spune că totuși nu a găsit bilețelul.
Amelia bea o gură de cafea și mă privește speriată.
Îi tremură rău buza de jos, iar ochii sunt ca două țevi de tun. Mă urăște! De parcă aș fi făcut copiii ăia singur!
– Domnule Tati-Bu… Domnule Colonel, de ce spuneți asta? De ce se alege praful de tot? îmi fac curaj.
Amy e exact ca o găină dusă la tăiat, iar eu ca un curcan în care cineva a înfipt deja cuțitul.
Mă așez lângă Amy și îl privim. Drept în ochi, exact ca în fața plutonului de execuție. Noi doi, la zid, curajoși. El, cu intenții criminale, gata să apese pe trăgaci. Tensiunea este insuportabilă. O iau de mână pe Amelia. Liniște.
Colonelul scoate piedica, adică își trece mâna peste tâmplele grizonante. O strâng de mână pe Amy. Măcar dacă murim, să murim împreună. Ca în filmele de război.
Scoate cutitul…”
