Ca si cum o mama a pompat bani in baiatul ei, l-a sustinut la gradinita, la scoala, la meditatii, i-a platit facultatea si i-a trimis ciorbita la tren, apoi, cand el a iesit, in sfarsit, inginer, s-a dus la seful lui si i-a spus ca baiatu’ e prost. Si ca sa-l retrogradeze naibii odata!
Ministrul Economiei spune ca nu merge cu masina, deci nu stie ca a crescut pretul benzinei. Omu’ are sofer, de… Ca si cum brutarul, care vinde paine la coltul strazii, spune ca nu stie cat e franzela, ca lui ii mesteca cineva chiflele si i le baga in gurita.
Tudorel Toader a spus chiar ca oamenii acestia vor fi reintegrati in societate. Multi dintre ei s-au reintegrat deja inapoi la inchisoare, unde s-au intors pentru aceleasi infractiuni. Eu am incredere in domnul Toader si l-as ruga frumos sa ia in gazda vreo 3 violatori si 2 criminali, asa “reintegrati” cum sunt ei. Sa vedem daca isi schimba parerea. Ar trebui sa dea acest exemplu!
Mai prost decat administratorul de la blocul meu. Ca si cum el l-ar da afara pe cel care face curatenie, apoi i-ar da o pensii de mii de lei si l-ar reangaja pe salariul pe care l-a avut. Tare de tot! Acum, omul de serviciu primeste de vreo 5 ori salariul. Din banii alora din bloc.
Mare manager trebuie sa fie doamna Carman Dan pentru decizia asta!
Ca si cum vine cineva, UE, sa iti dea niste bani ca sa repari aleea din fata blocului. Moca. Fara sa ii dai inapoi. Singura conditie: sa ii folosesti pentru alee.
Iar administratorul blocului, PSD, nu i-a luat, pentru ca nu a avut niciodata de gand sa ii foloseasca pentru alee, ci pentru sufrageria lui. Asa nu mai sunt interesanti.
Sa il tii pe Pop la Ministerul Educatiei e ca si cum ai lua un hot sa pazeasca seiful Bancii Nationale. Sau ca si cum l-as pune eu pe nea Nelu, betivul blocului, sa pazeasca sticlele cu vin si tuica din boxa lui tata. Oricum eu nu cred ca Liviu Pop asta exista, pana nu il pipai. Deocamdat sunt convins ca e un personaj inventat, mai Bula decat Bula. Iata ce a scris Bula despre protestele de aseara.
Daca ne luam dupa ce ne-a zis Olguta (in limba romana, de data asta), acum toti romanii ar fi mancat caviar in fiecare seara. In loc de asta, ne dam seama ca nu ne mai permitem nici merdenele in fiecare zi si am trecut pe covrigi.
Totusi, exista si romani fericiti! Angajatii de la Parlament sunt printre ei. O liftiera din Casa Poporului (da, inca mai exista meseria asta!) are salariul cat al unui Profesor Universitar. Misto, nu? Doriti la etajul 3, la bufet?
Si astia sunt vectori de imagine ai PSD! Apar mereu la Antena 3. Unul dintre ei a adus, la intimidare, niste dulapuri care sa il insoteasca pe Dragnea la o audiere.
Din nou, daca PSD ar fi administrat blocul meu l-as fi dat afara in suturi.
Asta in timp ce salariul meu scade, tencuiala cade pe pereti, aleea nu mi-a reparat-o, ca ii dadea bani UE si nu ii putea fura, iar liftul s-a stricat. Dar avem liftiera platita cat un profesor universitar, iar administratorul bea sampanie in fiecare seara, in timp ce se uita la mitingul de la televizor de pe insula lui privata. Si joaca Angry Birds.
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și international.
Fragment:
„Mă întâlneam cu Maria în fiecare seară în scara blocului.
Îmi povestea cum o să fie în America, cum o să-l întâlnească pe Mickey Mouse, iar eu lăcrimam și îi puneam mâna pe fund.
Îmi promitea că o să îmi scrie atunci când va ajunge scenaristă la Hollywood, iar eu îi strecuram mâna pe sub tricou. Îmi promitea că o să ne vedem peste maxim un an, când o să vină în țară, iar eu căutam să tacă pentru a o putea săruta cu limba.
În ultima seară…
– Mâine dimineață am avion. Zburam mai întâi la Paris…
Am înghitit în sec și i-am mângâiat sânii cu ambele mâini.
Ba chiar am continuat să o fac, trist și apăsat, când pe lângă noi a trecut domnul Marinache. Nu îi mai păsa, nu mai avea nicio reputație de apărat.
La plecare m-a sărutat cu limba.
– Nu fi trist, da?! O să ne vedem, mă amăgește.
– Sigur, dacă zici tu. Dar nu te pot lăsa pe tine în țară și să plece doar ei?
Mi-a pus degetul pe buze, apoi mi-a înghițit limba flămândă.
Ultimul sărut.
– Băiețică, plec să termin bagajele. Uită-te pe geam. Uită-te… și azi.
M-am rușinat. Să ce? Ea știa că o urmăresc?”
