Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.
Sunt mai multe tipuri de romani nemultumiti pe care ii iei cu masina:
1. Te rog mult, da drumul la aer conditionat, ca ma sufoc!
2. Mai bine inchizi aerul conditionat, nu te supara. Asa ma ia o durere de piept si o tuse de la el… Si la birou sta nesimtitul ala de sef cu aerul pornit. Deschide putin geamul, daca chiar ti-e cald.
3. Inchide geamul ala, vrei sa ma omori in curentul asta? Eu in cinci minute fac pneumonie de la geamul deschis. Doamne Fereste!
Eu azi am nimerit in masina cu toate trei. Simultan. Am ajuns singur la destinatie. Eject!
4. Bat tachetii stanga, simti? A mea e de doua luni in service, la fel bateau. Ia auzi! Eu nu stiu cum mergi cu ea asa! Daca vreo iti dau numarul mecanicului, e serios te rezolva repede. Bine, e cam rabla a ta, o sa te coste.
Ocheste prima statie de autobuz si da-l jos. Autobuzului nu ii bat tachetii, o sa fie fericit.
5. -A ta n-are suport din ala de pahare?
-Are.
-A, are, da’ e in usa! Ma enerveaza astea de iti pui paharul in usa, eu sunt obisnuit pe mijloc, la bord, de ce nu are pe mijloc? Nu fac, ba, nemtii, chestii destepte. Japonezii sunt tatici.
Il dai paharul, deschizi usa si il lasi la primul semafor.
6. -S-au zgarcit, n-au pus piele. Uite cum se curata volanul! Are nevasta-mea Mercedes, are piele si pe volan. Asta a ta are bord de plastic.
-Fibra…
-Fibra, plastic, tot un drac!
Eject! Repede.
7. -Mama, mor cum te bagi! Faci stanga de pe dreapta, mama ei de soferie!
-Pai nu m-a lasat.
-Cacat, te bagai putin pe linia de tramvai, te vedea ala, oprea, si treceai linistit pe banda ta, in fata astora de la semafor. Mama, mama, cum mergi! Daca aveam eu carnet…
-De ce n-ai?
-I-am taiat calea lu’ un prost si eram pe trecere, trecea un nesimtit. Trei luni stau.
Jos cu el, il lasi la metrou.
8. Ma ia de cap de la mirosul de vanilie, vai, vomit. Ce va puneti, frate, odorizante din astea? Lesin aici, ma omori. Tre’ sa-mi aprind o tigara.
Eject! Oriunde ai fi, chiar si in mijlocul intersectiei.
9. Calc-o, calc-o putin pe galben, Silviu, ca stam aici o ora, in plm! Hai, ma, frate…
Eject!
10. -Auzi, daca tot ma lasi acasa, nu mergi sa iau si eu de la soacra-mea dulapul? Nu e mare, cred ca incape in portbagaj.
-Pai ma grabesc si eu la…
-Hai ca sta langa mine, in Titan. Il lasam la mama, in Drumul Taberei si ma astepti jos 5 minute.
Jos. Jos! Out!
11. -Da’ n-ai radio Zu? Mie imi place de mor aia doi de dimineata!
-Cine?!
-Buzdu si Morar!
Jos cu el! Il lasi la un taxi cu sofer cu lantau de aur la gat. Se potrivesc.
Oferta carti! 3 la 59 de lei, ca la Obor:
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”
p
