1984, in carte.
2020, in viata.
Prin ’90, am pus mana pe o carte in engleza, adusa de afara de un sofer de TIR, la cererea expresa a unei prietene mai mari, studenta la Literatura. Am citit-o intr-o noapte, pe ascuns, pentru ca a doua zi aveam scoala si trebuia sa ma trezesc devreme. N-am lasat-o pana nu mi s-au lipit pleoapele intre ele. Si asa au ramas toata ziua.
Am inteles atunci ca am trait intr-o distopie, m-a pregatit putin studenta inainte si mi-a explicat termenul de care habar nu aveam. Era cumplit, cea mai rea societate dintre toate.
Am priceput ca am trait in Oceania lui Orwell, m-a speriat Fratele cel mare si am urat din suflet Partidul Interior.
Pentru cine n-a citit, si rau a facut, societatea lui era compusa din Fratele cel Mare (imaginara – in carte, Ceausescu- in mintea mea), Partidul Exterior (clasa de mijloc, functionari supusi), Partidul Interior (smecherii, cei cu functii inate, Comitetul Central si marii smecheri din PCR) si Prolii (pulimea).
Cand eram mic, eram mai destept decat acum. Distingeam clar categoriile, stiam clar cine ce e. Dispretuiam Partidul Interior si imi era mila de prolii cei multi si prosti. Prolii, tinuti in intuneric, agramati si deloc constienti de forta lor, simple furnici care ii tin in spate pe toti, dirijate de smecherii si nesimtitii din partid.
Cand eram mic era mai destept. Deosebeam binele de rau. Stiam exact cum nu vreau sa fiu. Uram politicienii care ne vor infometati, agramati si harnici.
Am crescut si sunt din ce in ce mai prost.
Ce e bine si ce e rau azi?
PSD e rau, da! E PCR-ul de pe vremuri. Apoi aflam ca de la la PCR se transfera oameni la PNL, cu tot cu filiala. PNL devine rau?
Azi aflu ca un Cumpanas, un idiot cu diploma cumparata pe net, a primit bani grei de la mine, via PSD, iar acum primeste aceiasi bani grei de la PNL, printr-o mistocareala de fundatie care e o jignire pentru orice economist din tara asta. Apoi partidul ii retrage cumva banii dupa ce Presa face scandal. Spoiala.
In timp ce toti stam in casa, un Cercel – bine-merci in toate oranduirile – face bani la greu, prin firma nevestei, din traficul cu masti si cu produse sanitare. Practic, cu cat mai multe masti ne trebuie si cat mai mult timp, cu atat mai bogat e el.
In timp ce 400 000 de oameni din Horeca sunt muritori de foame, Prim-Ministrul si Ministrul Finantelir spun ca e in regula si ca oricum nu aduceau prea multi bani la Buget. Azi am vazut cum hotelerii se rugau practic ca un reprezentant al guvernului sa vina pe Litoral si sa discute cu ei. Neimportant.
Alfam ca oamenii, aia din Partidul Interior sunt bine. In fiecare zi, oricine ar fi la putere, banii nostri se invart intre ei. Mereu.
Cumpanasii, caci sunt mii, poate zeci de mii (la Orwell in carte erau 2%) au dus-o, o duc si o vor duce excelent cat timp noi, pulimea, o sa muncim si n-o sa constientizam ca suntem cei mai puternici. Ca singura forta reala e a noastra, a celor care ii tinem in spate pe toti, iar aia din partide nu ar trebui sa fie semizei, ca acum, cand „fura maica, dar face si ceva”, ci ar trebui sa fie simpli functionari.
O sa ziceti ca nu mai traiesc intr-o distopie.
Poate ca aveti dreptate, desi perioada asta m-a facut sa vad altfel lucrurile. Cred ca traim intr-o distopie de tip nou, in care suntem lasati sa invatam, dar diplomele noastre valoreaza pentru Stat mai putin decat a avea un unchi in partid si mai putin decat o diploma de pe net. Cat o hartie de sters un cur mare de politician.
Suntem lasati sa facem afaceri, dar pana la nivelul in care nu ii deranjam pe cei din Partidul Interior (Partidele, mai exact).
Suntem lasati sa avem impresia ca traim liberi si ca avem sanse egale, dar nu prea e asa. Cand ii deranjam, ori ne dam de partea lor, ori falimentam.
La 13-14 ani intelegeam tot.
Eram mult mai istet. Deosebeam binele de rau si daca ma intrebai la 3 noaptea.
Acum nu mai stiu nimic.
Mi se par toti la fel. Niste hoti.
PS: cititi 1984, de Orwell.
Nu zic ca va ajuta in viata, dar s-ar putea sa intelegeti voi mai mult decat mine, din ce ni se intampla.
Cititul desteapta! Oferta lunii mai:
