Cum e tara vs. cum ne-o imaginam noi
Iesi in strada, aprinzi luminite, mori de frig, fluturi pancarta, alergi de la munca in Piata Victoriei, iar a doua zi o iei de la cap. Ai impresia ca faci bine, ca dai odata de pamant cu toti securistii si hotii, cu Dragnea, cu Tudorel. Vin si baietii de tipul lui Nasui in piata, urla si ei: „huo, jos securistii! Jos aia, jos aia!” E o relatie intre tine si useristi, ba,
impreuna il dam jos pe
Dragnea, da?! Ei sunt oamenii din strada, ca tine!
A treia zi, te prezinti iar.
Cu chiu cu vai, ia si USR un 15%. Tu crezi ca ai facut bine, ca ai strigat, ca a inteles lumea ca se poate si comunisti, fara securisti, fara hoti. Atat se poate, doar 15%, atatia au priceput.
Si da-i, si lupta pe Fb, pe la usile neamurilor care se
uita la Antena 3! Dupa alte tururi, intra si USR la guvernare, in aliante, cu forcepsul, nebunie.
Si?
Si il pun astia pe Nasui ministru. Nasui ala cu care luptai tu prin piata, el mai mult pe Facebook, ala impreuna cu care i-ai dat jos pe securisti.
Iar Nasui, imediat ce isi intra in paine, ce face? Ia o fosta colaboratoare a Securitatii, recomandata de, atentie, relatia apropiata cu Orlando Teodorovici Pesedescovici, si vrea sa o angajeze secretar general al ministerului! Scurt! Mictionare rapida pe cei care l-au ales. Si?
Deci ala cu care ai luptat tu sa ii dai jos pe nemernicii aia ajunge sef si incepe sa ii angajeze pe aia pe care ii dadea jos.
„Si!”
„Si”-ul asta, raspuns dat unui moderator la intrebarea de ce a angajat-o pe securista, e un fel de „alta intrebare!” E o palma! Numa’ ca doare mult mai rau pentru ca de la Iordache aveam zero pretentii, pe cand de la astia aveam asteptari. De prosti, de creduli, dar aveam asteptari.
Cum e tara asta n-are nicio legatura cu modul in care ne-o imaginam noi. Clici si clici, mana-n mana, buzunar in buzunar, dincolo de partide, uniti pe interese de banuti si putere.
Nasui, esti penibil, frate! Fara penali in functiile publice, HA?” Daca ai avea pic de onoare, ai pleca acum.
Altfel, ii rog pe ultrasii useristi sa nu se manifeste pe aici. Am alergie. Sa pofteasca useristii care au ceva in cap, care ies in piata seara de seara, pentru apararea unor IDEI, indiferent daca pe arogantul ala de la putere il cheama Dragnea, Nasui, Gugui sau Cucui.p
CITESTE! A APARUT ! Click pe poza:
Cu autograf?
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
