Tocmai când eram convins că premiul de „prostovanul anului” îi revine pesedistului care s-a razboit cu o carte (Marele Uriaș Prietenos), țoc, poc, bam, a apărut o doamnă de la AUR. Doamna Rodica Boancă, mai exact.
Doamna Rodica de la AUR Slobozia, stătea dimineața pe balconul, mamei sale și privea vigilentă în jur. Într-o zi, când vigilența ei ajunsese la apogeu, l-a zărit de sus pe cetățeanul care avea studioul foto de la parter. Nenorocitul – Matache, pe numele său de infractor – arunca zațul de cafea direct pe pământul de flori!!!
O, hooopaaa!
Atunci doamna Rodica s-a enervat, atitudinea cetățenească s-a activat în inima sa de român și verde, dar și de aur, și i-a făcut reclamație omului. Nu una, ci mai multe. Cum îl vedea, îi mai turna o reclamație!
Iată ce a declarat nenorocitul: „Asta e grădina din fața studioului… Zațul de cafea îl am de la automatul instalat aici. Când e nevoie, îl amestec cu compost și îl presar pe pământ. În felul ăsta am ajuns să am un spațiu verde îngrijit și civilizat. Iar pentru asta, senatorul Rodica Boancă a chemat de 4 ori polițiștii locali să-mi dea amendă!” (foto și declarație: Independent)
Așadar, doamna senator l-a reclamat pe bietul om că recicla
zațul de cafea și obținea îngrășământ pentru flori.
Acum serios, aș zice că de dată asta s-a dat titlul de „prostovanul anului”, dar nu mai bag mâna-n foc. Cine știe ce mai apare mâine!
CITESTE! A APARUT si nu e inca interzisa ! Click pe poza:
Cu autograf?
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
