Nu se poate face bine cu forta, iar daca esti parazit in gandire ramai asa pe viata. S-a dat peste cap Morosanu sa il ajute pe un nene din asta cu trei copii. In doua luni i-a strans banuti, i-a luat casa si i-a mai pus si vreo 27 000 de lei la banca sa aiba omul. Mai mult, i-a gasit si un job, desi omul nu avea nicio pregatire. Si citesc acum ca smecherul a luat banutii de la copii, a vandut casa si si-a luat masinuta de boss sa il aplaude gagicile cand trece pe langa ele. Unii nu merita, ma! Astia nu-s facuti sa fie parinti, ci samsari, bombardieri, putori sau orice altceva. Problema e cu copiii aia…
Am primit foarte multe mesaje pe pagină legate de situația lui Sergiu, călărețul pe care Cătălin l-a ajutat să își clădească un viitor. Așa cum știți, de aproape 4 luni, Cătălin este plecat la Survivor și nu are acces la telefon sau internet, astfel că nu știe despre situația apărută în tot acest timp. Noi, echipa lui, vom încerca să explicăm pe cât se poate situația.
În urmă cu fix un an, prin eforturile voastre și ale lui Cătălin, am reușit să îi mutăm în casă nouă pe Sergiu și familia lui. O casă mobilată complet, care avea acces la toate utilitățile, la care se adaugă haine primite de la oameni cu suflet din întreaga țară. Imediat după, casa a fost pusă pe numele lui Sergiu cu mențiunea că nu poate fi vândută în următorii cinci ani. De asemenea, în contul lui Sergiu au rămas 27.900 de lei, bani care să-l ajute să înceapă o viață nouă. În special să creeze un viitor pentru cei 3 copii mici.
Deși era lockdown, Cătălin a făcut toate eforturile necesare pentru ca familia Ciobotariu să beneficieze de condițiile unei vieți normale. Timp de aproape două luni s-a implicat total în acest caz pentru ca toate lucrurile să fie puse la punct. Ulterior, a căutat să îi ofere un loc de muncă decent lui Sergiu, deși era complicat deoarece acesta nu avea școală.
Pentru că a cerut un răgaz pentru a-și aranja noua casă, în toamnă au apărut primele probleme când Sergiu nu s-a mai prezentat la niciunul dintre angajatorii cu care Cătălin discutase pentru locul de muncă. Asta după ce confirmase, iar ulterior și-a închis telefonul. Au urmat tot felul de scuze și explicații, iar cazul s-a repetat. Ba chiar i-a transmis lui Cătălin că ar avea nevoie de o altă casă, mai aproape de ghetourile unde trăise până atunci. Evident, a fost refuzat.
Ulterior, Cătălin a avut o perioadă aglomerată din punct de vedere personal, iar pe 1 ianuarie a plecat în Republica Dominicană pentru Survivor, acolo unde se află și în acest moment. Nu a știut și nici nu știe despre situația din prezent, așa cum nu știm nici noi exact ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, însă suntem la fel de șocați și dezamăgiți de faptul că Sergiu a ales să trateze așa o faptă bună. Suntem dezamăgiți deoarece pune în pericol viitorul a 3 copii. 3 suflete care puteau să beneficieze de o viață normală și educație pentru a nu trece prin aceleași greutăți ca părinții lor.
Dacă este o greșeală că ne-am implicat cu toții pentru a oferi o șansă la o viață mai bună? Cu siguranță, nu. Suntem cu sufletul împăcat în fața lui Dumnezeu că am vrut să facem un bine. Totodată, este o învățătură de minte. Nu ne vom opri din fapte bune, dar vom merge pe premiza „dă-i omului un pește și va avea de mâncare o zi. Învață-l să pescuiască și va avea de mâncare toată viața.” În momentul în care se întoarce Cătălin, vom începe campanii de conștientizare, educare și specializare pentru tineri proveniți din medii defavorizate pentru ca aceștia să se integreze în societate.
Vă mulțumim tuturor!
Citeste! OFERTA de primavara:
Casa trebuia pusa pe numele mamei copiilor, cu clauza pentru copii, ca nu poate fi instrainata fara acordul donatorului, astfel încât interesele minorilor sa fie protejate. Ideal printr o asociație. Sergiu e un psihopat clasic, doar pentru el, va rămâne un părăsit, vai de acei copii. Felicitări voua, trebuie sa continuati. Va pot ajuta, pe tot ce înseamnă drepturile copiilor, drepturile femeilor mai ales in relația cu abuzatori și delincventa juvenila.
Claudia, bine intentionata postarea, dar nu va aruncati la chestia cu psihopatia. Eu nu m-as hazarda sa merg pana la psihopat. Am lucrat in departamentul de stat carevse ocupa cu locuintele sociale, intr-un stat OECD. Am scris politici publice pentru ei, ori asta a insemnat ca am avut acces la cifre, cazuri-baliza etc. Cazuistica pe care am lucrat abunda in situatii in care un homeless person era luat(a) de pe strada, plasata intr-o casa a departamentului (majoritatea erau construite de noi si aveau in cel mai rau caz cativa ani vechime). Omul asta nunera homeless, dar nici departe. E, multi clienti odata instalati incepeau tot felul de chestii, de la a sub-inchiria camere pentru orice, de la depozitare de bunuri, uneori furate, pana la mini-ferme hidroponice de droguri sau laboratoare. Cu timpul, sistemul s-a mai desteptat si cand o persoana de gen era cazata, se asigurau si ce ei numesc ‘wrap-around services’. Adica, persoana era luata in evidenta de cei de la Mental Health, teste de sange ca sa fie siguri ca nu consuma droguri, consiliere pe sanatate mentala, consiliere pentru gasit servici etc. Unde am vrut sa ajung – gestul a fost nobil. Dar fara ‘wrap around services’ urile alea, pe care statul trebuie sa le asigure, cevs-a intamplat era previzibil.
Regretabil, dar concluzia este chiar aici „dă-i omului un pește și va avea de mâncare o zi. Învață-l să pescuiască și va avea de mâncare toată viața.”