Era in luna mai a anului 1992, iar Danemarca ratase caificarea la Campionatul European, fiind eliminata de Iugoslavia. Michael Laudrup, vedeta danezilor, era deja in concediu, iar ceilati baieti se pregateau de plaja sau chiar ajunsesera in tari mai calde. Intr-o zi, pe 30 mai 1992, antrenorul Richard Moller-Nielsen a inceput sa ii sune pe rand si sa le spuna ca trebuiau sa mearga la europene, in locul fostei Iugoslavii. Unii au ras, altii au crezut ca se face misto de ei la greu. Mai erau zece zile pana la turneul finalal Campionatului European.
Vedeta Laudrup a refuzat sa isi strice vacanta pentru un turneu pentru care nu erau pregatiti, iar portarul Peter Schmeichel, tatal celui ce apara azi, a refuzat sa creada ca e adevarat.
Ne-am prapadit de ras cand am auzit ca Nielsen ne-a spus ca mergem sa fim campioni” declara Henrik Larsen.
Dupa un egal cu Anglia, o infrangere cu Suedia, baietii veniti de la plaja au invins Franta lui Platini si s-au caificat.
In semifinale, Pieter Schmeichel a aparat penaltyul lui Van Basten, un superstar, iar Danemarca a ajuns in finala.
In finala, marea Germanie era invinsa de baietii astia veniti de pe plaja, condusi in teren de Brian Laudrup, fratele celui care nu si-a stricat vacanta si care a ramas toata viata cu regretul de a nu fi fost acolo.
Este una dintre cele mai tari povesti din fotbal, tin minte ca am trait fiecare meci ca si cum ar fi jucat Romania. Atat de mult mi-a placut Danemarca atunci si de aceea tin azi cu ei.
OFERTA SPECIALA pentru premianti
p
