Rares Bogdan nu sta capra la Buzau. Sta la Bucuresti. Dar si alti baieti din viitoarea coaitie au probleme serioase.
Kelemen Hunor: „Nu e posibil să stăm cu pantalonii dați jos până la genunchi și să așteptăm poștașul”.
S-a intamplat asa:
E vineri seara, ora 18 50. Kelemen tocmai a terminat de mancat două ouă mouă, a baut un vin de Tokay, s-a sters la gura cu un servetel verde cu rosu, apoi a mers la usa vilei.
-Bai, Istvan, haide, ca e relativ orul 19 si vine omurile, postasul pesedist si penelist. Are el asteptarile de la noi, vrea sa ne dam pantaloanele jos!
Istvan Attila vine cuminte la usa, scoate cureaua si lasa sa ii alunece pantalonii. Kelemen face la fel.
-Ba, Kelemen, oare postasurile astia ce preferintzuri are azi la noi? Sa stam cu fatza sau cu spatele la usa? Vrea sa vada ei pe el mic sau vrea sa vada ei pe fetzele Lunii?
-Eu stai cu Luna la el, tu stam cu el la el.
Si stau ei asa o ora, timp in care Kelemen intra in direct pe tv, de la brau in sus, si declara ca nu e normal sa astepti atat, ca postasii astia sunt neseriosi, ca romanurile dezamagitor este de fiecare dat.
-Ba, Istvan, care e pr@st si o mai chema postasurile asta vreodata! Si-au facut-o cu mânurile lor!
-Da, Kelemen, zice Istvan, ridicandu-si dezamagit pantalonii. Data viitor nu-i mai chemam! Vorba proverbului unguresc: cine sapa groapa altuia cade el in el!
Intr-un final, dupa negocieri, pe la 12 noaptea, vin postasii:
-Ma scuzati ca am intarziat, e politie jos ca e o avarie pe coloana de apa, se pare ca e otravita.
-Nem tudom „avarie”, spune Istvan. Tessek?
-A, nu, nimic! raspunde postasul pesedist.
-E buna apa! zice si cel penelist. Da’ trebuie servita cu doua cuburi de gheatza, sa alunece!
Cititul desteapta! Oferta speciala:
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
OFERTA BLACK FRIDAY!
