De sezon…
Daca ne strangem toti, avem bani de zece cirese.
Acesta este un pate de mutant!
Mi-l si imaginez pe porcul din reclamă zburând si făcand: „Ga, ga, ga!”
Vorba cantecului: “Vulpe tu mi-ai furat porcu’,
Dă-mi-l inapoi!
Că de nu eu vin cu pusca, te fac felul doi!”
In sfarsit, un produs revolutionar!
Vezi o fufă pe net, dai cu acest balsam pe ecran si fufa dispare!
O să cumpăr cateva sute! Chiar acum!
Dacă vezi fufa in carne si oase, iei varianta cu pulveriaztor. Un simplu fâs o transformă in virgină!
M-am răzgandit, nu mai vreau.
Cea mai tare reducere de Băi Fraier Day!
Nu imi cumpăr acum sosete, mai stau pană la anu’.
Vreau să se reduxa la 15 lei.
„Din şireşî fac şerşei,
Mândri sunt
Şerşeii mei.
Bile roşîî la urechî,
Legănându-se
Perechî,
Ce te miri? Aşa şerşei,
Tăt mănânci şi nu mai vrei!”
Bine ati venit in Romania! Sper sa nu vina foarte multi inarmati la magazinul ala.
In general,in tara asta e mai usor sa gasesti pe cineva care cumpara decat pe cineva care munceste.
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
(pamflet-pentru cine nu intelege care e treaba)
Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.
