Acum doi ani, i-am urat la multi ani unei amice din Germania.
A ras si mi-a zis ca de 20 de ani, de cand sta ea acolo, nociodata nu i-a urat nimeni, nu i-a dat nimeni flori, poze sclipicioase cu ghiocei, nici poezii lungi si, mai ales, nimeni nu a facut petreceri cu baietei in chiloti carora femeile sa le mangaie banana.
Acum doi ani, de 8 Martie, femeile din oraselul ei se strangeau intr-o sala a primariei sa le vorbeasca unor refugiate despre drepturile lor. Le spuneau, intre altele, ca in Germania, daca barbatul te bate sau e violent, exista legi care te apara. Le vorbeau despre faptul ca femeia nu e un animal, iar drepturile lor sunt egale cu ale sotilor. Mi-a spus chiar ca multora nu le venea sa creada ca legea nu pedepseste din start femeia, ca nimeni nu arunca pietre in ele. In Afganistanul din perioada talibanilor, spre exemplu, nici nu se putea pune problema ca femeile sa aiba o zi a lor, era de neconceput.
Despre asta e vorba. 8 Martie e in toata lumea o zi a constientizarii drepturilor femeii, o zi impotriva violentei si discriminarii. Fostele state comuniste au aruncat la gunoi toate lucrurile astea, pentru ca numai drepturi nu aveau femeile in dictaturi (dreptul la vot, de ex., nu il avea de fapt nimeni). Toate valorile astea au fost inlocuite cu ode adresate femeilor, scrise de poeti mai mult tampi, cu lalele, felicitari cu sclipici si chiar adunari omagiale in care se proslaveau cele mai naspa dintre femei: Elena a lui Ceasca si, la nivel mic, prim-secretarele de partid si directoarele de fabrica. Iar acestea, pline de privilegii in viata lor, stateau la prezidiu cu pieptu’ umflat si bratele pline de flori.
Nu ma injurati, dar cre’ ca am luat o sarbatoare buna si am transformat-o intr-o manea.
Sa traiti, fetelor, si sa fiti mereu egale cu barbatii!
Cititul desteapta! Vezi oferta:
