Din presa: (Stirile pro tv):
„Cat au platit bucurestenii?
– O panseluță= trei alocații de copil;
– O crizantemă a fost cumpărată în ultimii ani și cu 310 lei.
– Un platan a costat la primăriile lui Chiliman și Negoiță 2000 de lei, în timp ce la Onțanu aproape 400 de lei.
– O bancă pusă pe stradă în sectorul 3 a costat aproape 1000 de dolari, de 9 ori mai mult decât una asemănătoare din sectorul 2.”
„Mo, sunt duamna Crizantema, florareasa.
Am citit si eu la presa ca panselutele in Bucuresti costa cat trei alocatii de copii, adica peste 25o de lei.
Domnu’ Negoita, domnilor primari care mai sunteti pe la sectoare. E scump, mo!
Pai io, Crizantema, ma angajez impreuna cu sora mea Zambila sa livrez la primarii urmatoarele flori:
– Voi vindeti O PANSELUTA CU BANII DE 3 ALOCATII DE COPII!
V-ATI DILIT LA CAP, MO???? DA’ CE ARE PETALELE ALEA IN ELE? E DE HAUR?!
La 200 de lei eu dau panseluta. Mai eftine decat alea de le puneti voi cu 52 de lei.
Ori un meleon de panselute pe luna, ramaneti cu cascaval mult la primarie.
Bani care puteti sa ii dati dracu’ la Radet sa fie cald, mo!
-Vand crizanteme la 250 de lei. Cu 60 de lei mai eftin decat ce luati dumneavoastra.
Ori doua meleoane de crizanteme, ramane bani ca sa strangeti toti copiii strazii de pe strazi si sa le dati de mancare trei mese pe zi.
-Vand platani la 500 de parai bucata.
Ori 100 000 de platani, va ramane bani cat sa faceti metrou pana la Aeroport. Si cu restul, dublati alocatiile de la toti copiii din Romania.
-Vand si banci, ca barbatu meu e ferar si face banci de fer forjat. Voi o luati la 1000 de euroi, eu o dau la 700. Crez ca va raman in fiecare sector vreo 2 meleoane de euro pe an, ca voi le schimbati des.
Da banii care ramane de la astea vreau sa imi ramana mie ca ii investesc.
Va fac dracu’ o puscaie mare de tot si va bag pe toti care ati semnat contractele astea. Muma voastra de hoti, ca nu va mai agiunge! Ca si daca cautati pe enternet gaseati mai eftin decat ati luat voi! Panselati nenorociti!”
*Ofertele de pret contine tva, pentru hinformatii in plus cautatima la floraria din Mosilor, colt cu Obor
Duamna Crizantema
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment CARTE:
„Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă.
Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o.
Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul.
Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine.
Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă.
Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini:
-Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex!
Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare.
Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin.
Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
