„Ma numesc Samir si sunt din Damasc.
Sunt un copil fericit pentru ca ii am langa mine pe mama, pe tata si pe sora mea mai mica.
Imi lipseste mult scoala la care mergeam in fiecare zi si care acum nu mai exista.
Uneori, merg cu mama mea sa scormonim prin ruine.
Am gasit bucati din tabla noastra, cateva carti si caiete pe care mama le-a luat. Pot sa jur ca bucata de lemn scrijelita este parte din banca in care am invatat eu. Mama nu ma crede, dar eu imi recunosc scrijeliturile.
Acum, cand fac lectii impreuna cu sora mea, am langa mine bucatica de lemn si, in felul asta, simt ca ii am alaturi pe colegii mei: Subhi, Hashim, Khalid si pe frumoasa Sara.
In fiecare zi ma intreb daca ei mai traiesc, daca au ajuns cu bine in Europa sau au pierit pe drum.
Tata nu mai munceste, nu mai are unde.
Fabrica la care mergea in fiecare zi s-a inchis. Nimeni nu mai face tesaturi aici, nu mai are rost.
La ce bun sa faci asternuturi de pat daca nu mai exista paturi? Asa ca, dimineata ne ia cu el prin oras, printre daramaturi, si incercam sa gasim obiecte folositoare pe care sa le vindem la targ.
Tatal meu a spus ca intr-o zi, cand vom strange suficienti bani, vom pleca si noi in Europa ca sa ducem o viata mai buna.
Dar eu nu vreau. Vreau doar ca Damascul sa fie asa cum era inainte.
Mi-e dor de vechiul oras.
O bucatica din el am gasit azi dimineata, in locul unde functionau baile din Midane. Am ras mult, soara mea a zambit pentru prima data dupa explozia casei, iar un ziarist englez ne-a facut poze.
As vrea atat de mult sa fie aici si bunicul meu.
II placea foarte mult sa vina cu mine la bazin.”
Samir, 8 ani
CITESTE O CARTE! APARE LA VARA.
Razboiul este oribil!!!! Se pare ca nimeni nu invata nimic din trecut!!!! 🙁
Doamne, ce fel de tragedii se intampla pe lumea asta de care noi nu stim nimic, nu prefacem ca nu stim sa nu vrem sa stim.
Din pacate,cand eram mica, am auzit o „povata” pe care acest articol mi-a readuso in minte. Citez:,,Cea mai usoara durere este durerea altuia”.. Pe scurt, cam aceasta este mentalitatea multora.
P.S. „Urmaresc cu mare atentie” fiecare articol al tau,iar pe aceasta cale iti multumesc.
Perfect spus cu mentalitatea, da. Multumesc.
Poza e din Gaza.
🙁 Foarte trist….cateodata ma intreb ce o sa ii astepte pe copii nostri, cum va fi viitorul lor?
E ciudat de rascolitor insa oare asa gândesc si ei? Imi pare rau pt ei sj nu ma pot uita la imagini cu copii chinuiti de drumuri si conditii mizere insa au in ei un soi de salbaticie stranie si pe care eu una, cu mentaliatatea de european nu o pot intelege. Ei se nasc si cresc in conditii grele de viata la care s-au adaptat si ce ravagii fac pe unde merg cred ca vin din frustrare sau dintr-un instinct de supravietuire. Ei nu au principii de viata cum avem noi, sa fim realiști, ei sunt rase de oameni ce se bazeaza pe instinct. Asa ii vad eu si e probabil sa gresesc. Repet, imi pare rau pt ei si ce sunt nevoiti sa suporte.
Și e plin fb de mesaje pline de ură și de repulsie la adresa acestor ..nici nu stiu cum sa le zic:nenorociți… care fug de frică,de teroare,de război..Marea majoritate sunt victime iar noi îi judecam fără mila,îi consideram teroriști pe toți…Nah ca facem și noi exact cum au făcut Franța,Italia cu noi când ne-au numit pe toți hoți și țigani…Mulțumesc pt articolul asta și pentru cel cu domnu’ care pupa reclama la o casa funerară..ambele m-au emoționat.
Mizeriile dreak… vin in Europa carne de tun..
Inteligentule
Din păcate tot ceea ce este diferit de noi, ne sperie..Am cunoscut Damascul și Aleppo, intr-adevar sunt diferiți de noi, dar nu mai putin calzi sau primitori.Cand eram copil urlam și tiam ba chiar loveam când eram supărată. .e mare lucru sa evoluezi și sa ți înțelegi proprii demoni pt a-i potoli..ca mai apoi sa poți înțelege reacția altora și a face fata demonilor lor.Pacat ca nimeni nu vrea sa înțeleagă ca rautatea vine din incultura.
Da:)