Cristi din Banat: era si timpul sa imi pot filma clipul in Timisoara!

Am intalnit si romani fericiti pentru ca Timisoara este sub ape: Cristi din Banat.
Iata declaratia semisolistului:
„In sfarsit! Am filmat prin strainatate atatia ani. Am fost nevoit sa arunc petale in Mediterana. Stiti cate petale am lasat gratis in marea aia, in loc sa las in Bega mea?
Am intrat imbracat in apa, ca prostu’, printre straini! De ce?
Pentru ca Banatul meu, locul de unde ma trag, m-a refuzat. Acum sunt nevoit sa ma trag din Spania… dar asta e alta discutie.
Vreau sa multumesc Primarului Robu pentru ca s-a gandit si la mine si mi-a asigurat toate conditiile sa filmez noul meu videoclip cu apa de la mare si petale. Domnule Robu, mi-as permite sa spun ca TE IUBESC! Dar nu pot, ca e Pedro gelos.
Totusi, ca sa pot filma in conditii bune videoclipul, as mai avea nevoie de:
-cateva stanci. daca mai lasati apa cateva zile, sigur cad 2-3 cladiri si se formeaza stancile singurele
-4-5 pescarusi. Nu mai multi, ca face caca in apa si eu am pantalonii albi
-niste petale rosii. trebuie aduse din alt oras, ca in Timisoara nu prea mai sunt trandafiri.
-iata versurile:
Ca o apa cristalină
Asa-i Bega ta, confrate
Mai inoată cate unu’
La birou se duce, frate
Timisoara e sub ape
Si lu’ primaru’ i se rupe
Cristi arunca petale
Si nu mai merge pan’ la mare

Timisoreni sa luati voi barci
In oras cand oti pleca
Sau puneti mana pe furci
Si pe primar jos l-oti da

Eu filmez in centru, tată
A venit si marea apăăă
Dara Pedro imi lipseste
Insa, pot sa prind un peste

Sunt juma’ cu corpu’n apă
Si canalul e deschis
Nu stiu de e rahat, tată
Sau trece niste guvizi

Bega, nu te pot priviiiii
Ca lucesti ca stelilii
Eu sunt Cristi din Banat
Cu vidioclipul de raha…

Servus fain!”

Cristi din Banat, blocat

Multumesc lui Ova de la Haz de necaz pentru poza.

AI CARTE, AI PARTE!

“Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 38 de lei si se comanda online, daca intri pe Bookzone. Cartea este disponibila AICI.
Fragment:
„După seria extrem de grea de sărituri, Maria a făcut ce n-a mai făcut niciodată. S-a oprit gâfâind și, transpirată și udă toată, a scos maieul.
Ce priveliște!
Organul fericirii lovea bucuros cu capul în elemenții caloriferului, ajutat și de mișcarea mea aproape involuntară din fund. Masca de calorifer scârțâia din toate încheieturile.
-Ze…ce! am apucat să o notez repede.
S-a șters pe gât cu maioul, apoi pe spate, ridicând sânii obraznici, după care s-a aplecat sprijinindu-se cu mâinile de genunchi și gâfâind la greu.
-Ze..ce pl…pl…us!
Mamă, sper că nu citești acest capitol!
În poziția asta, sânii Mariei și-au dublat mărimea și se văd perfect.
Atârna puțin spre podea, atât cât pot atârna sânii unei adolescente destul de dezvoltate. Minunatele tetine de suzete au căpătat forma ascuțită.
Mișcarea mea din fund înspre masca de calorifer a devenit din ce în ce mai rapidă, iar scârțâiturile se auzeau din vecini.
Așa îmi amintesc eu prima erecție. „