Cand iti vine sa plangi, dar razi.
Cat de frumoooooos ai spus! (Orice ai fi spus acolo.) Chiar, ce ai spus acolo?
S-au copt femeile?
Trimite si tu vreo 200 de kilograme de fete de 18 ani. Sa nu fie mai putin de 4!
Scapa de cadavru si mai vorbim.
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Van Damme, dupa doua ore intr-un ring de box., legat la maini si facut sac de antrenament.
Lovituri multe, numai la cap.
Pastreaza blonda din tine, dar nu chiar in halul asta!
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
Pingback: Mare e gradina facebook! (ep. 136) – Stiri.US
A inteles cineva ce a scris d-soara Alina Florina??
Cred ca nimeni… Dar poate totusi exista un erou sa ne traduca si noua.
Nu, cred ca doar Google Translate ar intelege… Vorbesc acelasi limbaj.
am citit de vreo 5 ori si am renuntat. cred ca o poate intelege totusi cineva: https://www.youtube.com/watch?v=qdXyWXsC_LY
Nu era cumva episodul 137?? Sau e vreo continuare la 136 din 1 septembrie? :)) Cred ca le-ai pierdut sirul la cate sunt! Mare ti-e gradina, Facebook! 😀
🙂
Acesta nu ar fi trebuit sa fie ep.137?
Pingback: Mare e gradina facebook! (ep. 137) – Auzi
a doua parca e tradusa cu Google Translate din congoleza…