De Silviu Iliuta–cronicipebune
Tinerel sunt. Frumos sunt. Am si freza. Trening nou. Cui naibii imi mai trebuie creier?
Raspuns: „Neata, PrivireFixa. Sunt Geta. Serioasa. Nu ma aptin ca si eu sunt fidela si pentru relatii pe viata. Am 7 relatii serioase acum. Tu?”
Paginile mele: „Toate titlurile bune au fost date”, cronicipebune, silviu iliuta.
„Daca esti frumos, te vreau acum! Nu sunt grasa, sunt chiar sexy. Blonda. Milionara in Euro, Problema mea e ca am celule si nu stiu cum sa le scot. Intreb si revin.”
Bogdan-dezamagit de o fata pe nume Cratima. Sunt dusmani pe viata.
„Marcel. Chiar eram curios si nu stiam ce sa fac cu stiuletele. Intrebare: poti sa clantani din dinti suficient de repede, incat sa scoti bob cu bob? Pe unde scuipi floricelele cand pocnesc? Pe nas?”
Vindeca impotenta? Eu nu vreau sa pun mai multe intrebari…
Citeste si: Povestea psihopatului bataus si a tarancutei epilate. “50 Shades Darker”
Citeste si: Bate-ti iubita de Valentine’s Day!
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment CARTE:
„Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă.
Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o.
Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul.
Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine.
Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă.
Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini:
-Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex!
Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare.
Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin.
Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
Pingback: Imi caut perechea! (9) – Stiri.US
Legat de poza cu maicuta Daniela…. N-ati remarcat ca Elena din Alba Iulia ii multumeste maicutei ca a impact-o cu sotia dupa 2 ani? Deci nu cred ca de impotenta e vorba….
Exact la asta m-am gandit si eu! 🙂
In legătura cu cel de-al 2-lea anunț! Nu ca n-aș fi serioasă, dar mai bine ma apt!
:))
Maicuta Daniela oare cu ce gaura o rezolva impotenta? Sau are niste leacuri ceva mai „bisericesti”?
ELENA s-a impacat cu sotia?! wtf :)))
I`m in!