Oprim si noi porcaria asta? Vanam ca si cum am avea paduri.

Primit:

„Simplu si usor de inteles.
In Romania, vanatoare este reglementata, printre altele, de o lege, 407/2006.

Numarul de animale care pot fi vanate intr-un an este decis, asadar, si in functie de suprafata impadurita a Romaniei. Noi, romanii, vanam animale ca si cum am avea tara plina de paduri. Realitatea este ca nimeni nu poate calcula in timp real care sunt suprafetele defrisate. Se fura atat de mult, incat noi nici macar nu putem sa apreciem cat.

Realitatea este aceasta:

Acum, daca vanatoarea este morala sau nu, utila sau nu, cruda sau nu… este alta discutie. Discutand strict cu datele pe care le avem, sintetizez:

1. Habar nu avem cata padure mai avem. E o realitate. Oricine ar zice… orice ar zice, sunt paduri care dispar intr-un ritm ametitor, in cateva zile. Imaginile din satelit sunt socante.
2. Vanam ca si cum am avea tara plina de paduri sau avand la baza niste date care nu sunt la zi.
3. Nu ar fi mai bine sa stopam vanatoarea pana ce vom fi in stare sa apreciem exact ce suprafete mai avem si cat trebuie sa vanam?
4. Chiar asa obraz gros avem, ca nu ne pasa deloc?”

AI CARTE, AI PARTE!

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment CARTE: „-Pi*da mă-sii, iar bruiază semnalu’ nenorociții ăștia de securiști! F*tu-i în cur pe mă-sa!
El e tata. Injuratura cu curu’ si cu mă-sa, ani de zile m-am chinuit să înteleg ce vrea să zică. Chiar și când am inteles cuvântul cu “f”, tot nu pricepeam cum voia tata să f*tă în cur un securist pe care să îl urce în spatele mamei lui.
-Întotdeauna securiștii ascultă ce vorbești la telefon, bombănea tata și dădea volumul radioului mai încet.
O bună bucată din copilărie am crezut că un securist este un pitic care locuiește în interiorul telefonului nostru. După ce adormeau ai mei, mă trezeam noaptea, ridicam receptorul și șopteam:
-Hei, securistule, ai mâncat azi? Ești bine? Vezi că tata vrea să te fu*ă în cur mâine! Vrei să îţi dau un fursesc și să-ţi citesc o poveste, securist mic?
Mama n-a ințeles niciodată de ce receptorul telefonului nostru era plin de firimituri dimineaţa.”

Paginile mele: „Toate titlurile bune au fost date”, cronicipebune, silviu iliuta.