Prima data am plagiat prin clasa a doua, cand invatatoarea m-a trimis acasa si mi-a spus sa copiez ceva intr-un caiet. Nu mi-a spus sa gandesc, sa exersez ce am facut la scoala, ci sa copiez pentru a-mi face tema.
Pana in clasa a opta nu am facut acasa niciun proiect care sa ma faca sa gandesc. Nu am creat nimic, nu am facut sistemul solar din plastilina, nu am decupat reviste ca sa fac un colaj original, nu am… Nu a fost loc pentru imaginatie. Cand vedeam in filme ca elevii fac impreuna proiecte, acasa la unul dintre ei , aveam impresia ca sunt imagini dintr-un univers paralel.
La scoala si acasa am rezolvat mii de exercitii la Matematica. Pana si comentariile la Limba Romana erau de invatat pe dinafara. Si acolo unde trebuia sa iti lasi imaginatia sa zburde, erai constrans. Aveai fise, rezumate, pe care le toceai ca un papagal. Cand vorbeai despre un roman, nu spuneai parerea ta, ci invatai pe dinafara parerea altuia. WTF?! Erai punctat mai bine daca retineai un comentariu, decat daca spuneai ceva din capul tau.
Admiterea in liceu a fost la fel.
Stiu toate lanturile muntoase din Romania… Calimani, Gurghiu, Harghita, Oas, Gutai, Tibles…
Iti pot recita poezii comuniste sau iti pot spune citate absolut penibile din literatura proletcultista. Am „O ora din august” scrisa pe ficat.
Iar la facultate, la examenul de Licenta, mi-au cerut sa conspectez din sute de lucrari. Imaginatia mea nu avea loc in invatamantul lor. Trebuia sa fac rezumate, doar sa fiu in stare sa citez corect.
Acesta este un autodenunt… Si eu sunt plagiator. Si tu?
Consider ca scoala romaneasca nu da doi lei pe originalitate si naste plagiatori pe banda rulanta. Copiem, conspectam, tocim… nu gandim. Un sistem de invatamant pentru papagali. Nici nu mai conteaza daca folosim ghilimele sau nu.
Asta e adevarul. Sunt convins ca peste 99% din lucrarile de Licenta sunt plagiate.
Daca ma aude careva din Minister, v-as preda diploma de Licenta. Am absolvit ceva cu Management…
Din pacate, nu pot.
Nu am ridicat-o nici pana azi, atat de importanta mi s-a parut.
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro sau telefonic, la numarul 0314382822.
Fragment CARTE: „-Pi*da mă-sii, iar bruiază semnalu’ nenorociții ăștia de securiști! F*tu-i în cur pe mă-sa!
El e tata. Injuratura cu curu’ si cu mă-sa, ani de zile m-am chinuit să înteleg ce vrea să zică. Chiar și când am inteles cuvântul cu “f”, tot nu pricepeam cum voia tata să f*tă în cur un securist pe care să îl urce în spatele mamei lui.
-Întotdeauna securiștii ascultă ce vorbești la telefon, bombănea tata și dădea volumul radioului mai încet.
O bună bucată din copilărie am crezut că un securist este un pitic care locuiește în interiorul telefonului nostru. După ce adormeau ai mei, mă trezeam noaptea, ridicam receptorul și șopteam:
-Hei, securistule, ai mâncat azi? Ești bine? Vezi că tata vrea să te fu*ă în cur mâine! Vrei să îţi dau un fursesc și să-ţi citesc o poveste, securist mic?
Mama n-a ințeles niciodată de ce receptorul telefonului nostru era plin de firimituri dimineaţa.”
Paginile mele: „Toate titlurile bune au fost date”, cronicipebune, silviu iliuta.
Nici ca se putea mai bine spus!!!
De „tocit” n-a fost decat la geografie, unde intr-adevar trebuie sa repeti ca un papagal pentru ca muntii saracii nu se muta de ieri (cand ai citit tu) pana azi (cand te asculta profesorul). Poate am prins eu alt sistem desi eu cred ca profesorii sunt cei care conteaza.
Am avut doar 2 ani o profesoara care dadea nota mai mare daca recitai ceva decat daca sustineai tu un eseu (ex. am luat 10 pentru ca am POVESTIT romanul „Ion”, fiind singurul din clasa care apucase sa-l citeasca).
In rest, chiar si la Istorie – profesoara ne ierta daca mai incurcam anul nasterii si mortii unui anume domnitor dar tineam minte ca a fost contemporan cu anumite evenimente. Adica a pus mai mult accentul pe context decat pe detalii.
Repet, poate am avut noroc… cu profesori buni.
Da’ stai o tara! Generatia mea a terminat liceul in ’93
in conditiile in care la clasa a I a li sa da de citit un text de 3 randuri de 15 ori – si mi se cere ca parinte sa nu ii dau altceva de citit decat textul ala – ma abtin sa zic altceva
norocul meu ca am copil istet – dupa 3 repetari a memorat textul si pe urma a trecut la povestea Degeticai :))))))))))))