Un pui de urs, speriat si dezorientat, alerga pe strazile Sibiului.
Oamenii l-au omorat, pentru ca (nu-i asa?) in secolul XXI nu suntem in stare sa folosim cum trebuie niste arme cu tranchilizante.
Animale jenibile si bune de inchis in padure! Cu lacat, pe viata…
Si nu ma refer la ursulet.
La altii se intampla cam asa:
Oamenii se revolta. Pe buna dreptate.
Dar, uitati ceva nou: in Romania, mii de animale sunt impuscate anual. Cota aceasta de animale care urmeaza a fi impuscate este stabilita dupa niste legi:
407/2006.
Pe scurt: omoram in fiecare sezon de vanatoare ursi, mistreti, pasari… Numarul de animale pe care vanatorii au dreptul sa le impuste este stabilit GRESIT, in functie de suprafate de padure care NU EXISTA in realitate. Nimeni nu se revolta. Suntem absout criminali si ne batem joc singuri de fauna, asa cum ne-am batut si de paduri. Iar… nimeni nu se revolta.
Ursuletul a fost vazut intr-un oras, a fost omorat sub ochii nostri. Dar cu aceia omorati prin padure, cu acordul nostru tacit, ce facem? Ne prefacem in continuare ca nu exista?
AI CARTE, AI PARTE!
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro sau telefonic, la numarul 0314382822.
Fragment CARTE: „-Pi*da mă-sii, iar bruiază semnalu’ nenorociții ăștia de securiști! F*tu-i în cur pe mă-sa!
El e tata. Injuratura cu curu’ si cu mă-sa, ani de zile m-am chinuit să înteleg ce vrea să zică. Chiar și când am inteles cuvântul cu “f”, tot nu pricepeam cum voia tata să f*tă în cur un securist pe care să îl urce în spatele mamei lui.
-Întotdeauna securiștii ascultă ce vorbești la telefon, bombănea tata și dădea volumul radioului mai încet.
O bună bucată din copilărie am crezut că un securist este un pitic care locuiește în interiorul telefonului nostru. După ce adormeau ai mei, mă trezeam noaptea, ridicam receptorul și șopteam:
-Hei, securistule, ai mâncat azi? Ești bine? Vezi că tata vrea să te fu*ă în cur mâine! Vrei să îţi dau un fursesc și să-ţi citesc o poveste, securist mic?
Mama n-a ințeles niciodată de ce receptorul telefonului nostru era plin de firimituri dimineaţa.”
Paginile mele: „Toate titlurile bune au fost date”, cronicipebune, silviu iliuta.
Pingback: Cine sunt animalele? Puiul de urs sau oamenii? – Stiri.US
Scaaaaaarbosssss! Penibil! Jenant!
Poze de căcat cu bestii cu arma-n mână. N-am cuvinte….proaste cărora trebuie să le pui praștia in mână, nu pușca și să-şi tragă cu pietre-n ochi.
iar noi astia de ne pozam cu ceafa de porc la restaurant cu ce suntem mai rasariti ? noi astia de ne afisam cu toale de blana prin lumea mondena ? noi, de o ardem vegan dar sustinem o industrie care utilizeaza otravuri pt animale pt a avea o productie sustenabila ? prin simplul fapt ca nu apasam noi tragaciul suntem brusc mai buni si in masura sa ii judecam pe altii ? sunt de acord, oamenii astia sunt idioti, dar ghiciti ce, nici noi nu suntem departe