Dorel are o noua viziune!

Dorel de la CFR sunt.

Pentru ce este creata ARTA? Pentu ce sunt expuse ele, tablourile sau sculpturile, in locuri unde oamenii se opresc si le admira? Nu in locuri pe langa oamenii trec in fuga, vreau sa zic.
Ati fi observat un mare tablou, sa zicem, daca el ar fi amplasat intr-un copac pe langa care ar trece in viteza trenul?
Ar vedea-o cineva pe Mona Lisa, daca ea ar fi pus pe marginea soselei, in timp ce rulezi cu 90 de km la ora pe langa ea? Va imaginati alergand cu motocicletele prin Louvre?
Nu! Raspunsul la toate intrebarile astea si la cele ce se mai pot pune, dar ar fi stupid este NU.
De ce am ales aceasta solutie tehnica?

Este simplu. Pentru ca eu, Dorel, nu am realizat un simplu un cub de beton, ci o opera de arta, folosind mortar, apa. O opera pe care nimeni nu ar admira-o, daca nu as fi realizat-o asa. Unii s-ar fi uitat pe geam, unii ar dormi, unii ar citi, altii ar face chiar pipi.
Amplasandu-l in acest fel, conductorul trenului este nevoit sa opreasca. Toti pasagerii se dau jos, fac poze. Le place, se vede pe fetele lor ca le place pentru ca isi fac cruci si spun: „Nu am mai vazut in viata mea asa ceva!” Aproape toti imi declara iubirea. Si mie si familiei mele: „Sa te…., Dorele! Si pe tine si pe ma-ta!”
Dorel se simte viu, se simte apreciat, dorit, admirat, se simte creator in mortar si apa!
Urmatorul meu proiect? Stiti pistele acelea de avioane de pe aeroport? M-am gandit sa fac, din loc in loc, gauri in asfalt adanci de cativa metri si camuflate.

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”