Dorel are si sonerie! La 3 metri.

Mai mult ca sigur ca va amintiti de usa mea, cea cu vizorul jos:

Tot Dorel sunt si vreau acum sa va prezint soneria. Azi am montat-o:

Cand au vazut-o vecinii, mai intai au ras de mine. „Bine, ba, Dorele, la aceeasi usa ai pus vizorul jos si soneria sus?”
Dar eu am stat, am cugetat si mi-am dat raspunsul singur: acela ca ei, ca oamenii, deci si vecinii, nu ma poate intelege! Unul e inginer, altul vinde la magazin, unul e director, dar nu e artisti. Niciunul nu e artisti!
Sa va explic de ce am situat acea SONERIE la altitudinea de 3 metri. Pentru ca:
Tuturor ne e frica de giganti, nu? De cand am vazut diafilmele cu Gulliver mi-a fost teama ca gigantii vor veni la mine in bloc intr-o zi si ma vor asalta. Acum gigantul o sa sune la usa, eu o sa stiu ca este el si nu ii deschid! Logic, nu?
Norvegienii. Pai nu norvegienii ne ia copiii, ii duce in Norvegia si ne mananca din ei? A zis si la Antena 3. Toata lumea stie ca norvegienii e inalti si politicosi. Deci daca suna la usa, e norvegian sau urias. Nu deschideti!
Al treilea si ultimul motiv e ca nu imi place sa fiu deranjat de colindatorii care or sa vina acum, in decembrie. Ma scot din minti cu sunatul la usa. Tar, tar, tar, toata ziua!
Va multumesc pentru intelegere si va tin la curent. Maine vreau sa montez un lant de usa pentru apartamentul meu. Inca ma mai gandesc daca sa il pun pe usa liftului sau pe tavan sus, langa bec.

Iau si comenzi, da’ dureaza executia, ca vin 43 de zile de sarbatori anu’ asta.
Dorel

Citeste si: Povesti pentru oamenii mari.

AI CARTE, AI PARTE! „Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: „-Pi*da mă-sii, iar bruiază semnalu’ nenorociții ăștia de securiști! F*tu-i în cur pe mă-sa!
El e tata. Injuratura cu curu’ si cu mă-sa, ani de zile m-am chinuit să înteleg ce vrea să zică. Chiar și când am inteles cuvântul cu “f”, tot nu pricepeam cum voia tata să f*tă în cur un securist pe care să îl urce în spatele mamei lui.
-Întotdeauna securiștii ascultă ce vorbești la telefon, bombănea tata și dădea volumul radioului mai încet.
O bună bucată din copilărie am crezut că un securist este un pitic care locuiește în interiorul telefonului nostru. După ce adormeau ai mei, mă trezeam noaptea, ridicam receptorul și șopteam:
-Hei, securistule, ai mâncat azi? Ești bine? Vezi că tata vrea să te fu*ă în cur mâine! Vrei să îţi dau un fursesc și să-ţi citesc o poveste, securist mic?
Mama n-a ințeles niciodată de ce receptorul telefonului nostru era plin de firimituri dimineaţa.”