Cum parcheaza un Bourean?

Bai, romani fraieri, asa parcheaza un Bourean la mall.
Oameni buni, un Bourean este ca un dar ceresc pogorat printre noi. Noi, romanii, trebuie sa ii fim recunoscatori ca el, Boureanul, a coborat printre noi si a parcat in aceeasi parcare cu noi. Ar trebui sa ne dam masinile amarate la o parte si sa ii facem loc. Cand il vedem, ar trebui sa ii asternem un covor rosu pana la intrarea in mall. Sa aruncam in fata sa petale de trandafiri si sa ii caram pungile la iesire.
Boureanul este un supraom cu nevoi speciale, pentru ca si ei, supraoamenii, au nevoi speciale. In cazul sau nevoia se numeste simplu: Baby! O fetita luata in custodie, pe care el trebuie sa o hraneasca in fiecare seara. O fetita cu grave probleme la limba romana, o fiinta defavorizata care abia a trecut cu greu Bacalaureatul si careia ii place stiuca.

Asa ca: daca vedeti un Bourean la mall, va rog sa ii iesiti in intampinare, sa il lasati sa va arunce cheile pe geam, iar pana se intoarce de la cumparaturi sa ii stergeti masina cu maneca, da?

Iarta-ne, suprabourene! Unii dintre noi nu te inteleg si te condamna ca parchezi pe locurile pentru persoane cu handicap. Niste nerecunoscatori!

AI CARTE, AI PARTE! „Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”

AI CARTE, AI PARTE! „Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Fragment „Toate titlurile bune au fost date”