Draga Rtv, de unde iau si eu milionu’ ca am fost la miting?

Dragi baieti de la Rtv, draga Ciutacu,
am aflat de la televiziunea voastra ca participantii la miting primesc 100 de RON pentru prezenta si inca 30 de RON, daca vin cu cainele. Am si eu urmatoarele intrebari:
1. Unde se dau banii? Am fix doua ore de cand il strig pe Soros prin multime si nu imi raspunde.
Domnule Ciutacu, nenea Soros mai are sa imi dea si banii de la Rosia Montana, asa ca ti-as ramane dator daca ai spune pe post exact locatia unde se afla. Si acum 4 mitinguri mi-a dat numai jumatate din bani.
2. Daca imi aduc motanul, pe Felix sa zicem, si il las acolo, in mijlocul protestatarilor, primesc tot 30 de lei?
Pentru ca, la o adica, l-as lasa si gratis. Cu tot cu pet-urile lui: Badea, Mihai si ceilalti. Inca ceva: se pun si animalele de plus? Cat se da la un panda? Dar daca vin cu acvariiul (5 guppy, 10 xifo, o broscuta si niste sanitari)?
3. L-as aduce la miting pe domnul Grindeanu, ca sa iau mai multi bani.
Pentru papagali cat se plateste? (Nicio legatura.)
4. Domnilor de la Rtv, pentru ca ma informati atat de corect si sunteti atat de obiectivi in ceea ce faceti, as vrea sa va fac cadou o tona de ingrasamant de vaca, eco! E pentru gazonul din fata cladirii lui Ghita.
Daca ma gandesc mai bine, o sa il las in biroul domnului Ciutacu sau al directorului si il repartizati dumneavoastra de acolo, da?
Cu stima si mult respect! O tona.

PS: Sa imi dati „share location” cand il gasiti pe Soros. Mama lui de imperialist!

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”