„Coruptii nu trebuie sa stea trei intr-un pat!” Dar asa sta toata Romania, domnu’ Nicolae.

Domnul Serban Nicolae de la PSD a declarat ca:
„Eu nu cred că cei care sunt corupți trebuie să stea trei într-un pat, în condiții de igrasie, de igienă precară”.

Dragi pesedei, in frunte cu tovarasul Nicolae, fost sofer de interlop si cadru de nadejde in partid, as vrea sa va spun ceva: asa este! Coruptii nu ar trebui sa stea inghesuiti si in conditii de igiena precara.
Asa ar trebui sa stam numai noi, prostii. Cei care ajungem prin spitale.

Vedeti?
Scenele astea de groaza sunt dintr-un spital romanesc.

Conditii de igrasie ziceti? Tot noi prostii, mai precis copiii nostri, ar trebui sa ste in mizerie. Si sa ii trimitem in scoli in care nu ar sta nici vitele.

Stiti, domnul pesedeu, ar trebui sa va mai miscati naibii fundul ala si sa mergeti prin tara asta. Prin spitale, prin scoli, prin casele unde stau copiii institutionalizati. Sa va miscati burdihanu prin teritoriu si, daca aveti curaj, sa intrati intr-o scoala din asta sau intr-un spital de stat.
Ar trebui sa va deplasati corpul si creierul prin locurile astea si apoi sa va faceti o lista de prioritati. Singur, cu capul dumneavoastra.
Ce salvam mai intai:
a. copiii,
b. batranii,
b. pacientii de orice varsta sau
d. coruptii.
Stiu ca veti suna un prieten de la partid, apoi veti alege varianta d. Ca… s-a dus copilaria, bolile vi le tratati prin strainatate, iar batranetea va prinde prin Brazilia. Dar corupti ajungeti toti.
Si, ca sa nu ve denigrez, va zic la final: nu sunteti niste nesimtiti imbuibati carora li se rupe de poporul asta! Deloc.
PS: prin comparatie, uitati cum arata camera matrimoniala de la penitenciarul Gherla. Tot sa fii puscarias, nu?

Citeste si: “Uite cine danseaza” vazuta de un “hater”.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: Povestea psihopatului bataus si a tarancutei epilate. “50 Shades Darker”

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. Pana pe 8 martie transportul in Bucuresti si Ilfov este GRATUIT, iar in tara 5.9 lei.

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”