Daca vreti sa nu mai cititi stirile in urmatoarele zile, vi le spun eu:
-sute de romani s-au batut pentru cozonaci intr-un magazin.
Reducere de 15% si doua oua bonus.
-carne de … (un animal) vanduta in loc de carne de miel.
Un roman si-a dat seama de asta cand i-a latrat ciorba.
-Loredana Chivu se calugareste.
O va tine exact 10 minute, cat se filmeaza reportajul.
-cum sa vopsim ouale rosii ca sa ramana rosii.
Unele vopsele rosii sunt galbene.
-Gigi Becali s-a dus la biserica si a cantat!
Zece televiziuni l-au filmat, absolut din greseala.
-o cruce a aparut intr-un cartof!
Este uun eveniment rar in satul X. Ultima cruce aparuse cu doua ore in urma, intr-o gulie.
-minune!
Cristi Borcea o sa fie tata.
-mii de romani internati in spital dupa ce au mancat prea mult de Pasti
Nimeni nu se astepta la asta.
-unde petrece Daniela Crudu Sarbatorile
Va fi o surpriza.
-poza lui Arsenie Boca Lacrimeaza!
Omul care strange poza la piept se balbaie de emotie sau de la bautura. Nevasta sa zice ca nu sunt lacrimi, ci tuica.
-mii de masini blocate pe DN1!
Un bucurestean a plecat acum patru zile si a ajuns, in sfarsit, la Sinaia!
-Sarbatorile-mai ieftine in Ungaria, Bulgaria, Turcia si chiar Elvetia.
Zece elvetieni ingroziti de preturile de la Poiana Brasov.
-4 tone de gunoaie/zi la Vama Veche.
Niste ecologisti hipsteri, din randul celor care le-au produs, vor face unb eveniment pe facebook si vor strange 10 kilograme de deseuri.
-cum face cozonaci Nicolae Guta.
El nu pune nuca si rahat, ca oamenii obisnuiti, ci bobite de aur. Iar sarmalele sunt in foaie de Dolar.
-consumul exagerat de alcool a mai omorat… romani.
-Iohannis e in insulele… (completati dvs.)
De acolo observa atent Sarbatorile din Romania.
-filmul Iisus din Nazaret, audienta record la 3 televiziuni.
Poate fi intercut numai daca intervine vreo inmormantare de interlop transmisa in direct.
Suntem cel mai credincios popor din lume. Dam slujba in direct la tv.
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
