Bancile din Arad au firicele de aur prin ele. Le-a pus primarul cu manuta lui. Picioarele sunt din platina vopsita, iar fundatia are o pietrica de diamant incorporata. Pentru noroc. Altfel nu imi explic de ce o banca din asta ar costa 8250 de EURO!
Cred ca oamenii strazii, care dorm in fiecare zi pe ele, sunt de fapt agenti sub acoperire, pusi sa le pazeasca. Ca sa ascunda aurul, baietii din Arad au tras o patina pe bancute. Sa nu bata la ochi. Si asa au ajuns sa arate in halul asta:
(foto: Claudia Untaru)
Stiti cu ce merg extrem de bine bancile astea? Cu niste cosuri de gunoi cu cristale Swarovski invizibile. Un cos din asta costa la Arad 850 de Euro. O nimica toata!
Mai exista si niste dispositive de „protective a pomilor”, da?(vezi poza 1) Astea au fost mai iefine: doar 1500 de Euro/bucata.
Fain tare la Arad! Mai ramane sa vina panselutele de la Bucuresti, alea la 300 de Euro/fir, si va arata ca un oras european.
Numai procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nu au inteles ce inseamna sa ai in oras banci placate cu aur. Nu au apreciat. Nerecunoscatorii! Si au deschis un dosar penal, înregistrat cu numărul 7341/P/2013. Huo!
(info: Adevarul)
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
La noi cred că sunt mai ieftine puțin, pe de altă parte se schimbă la fiecare 4 ani. Că nu e ”bune” cică.
E logic…il stiu personal pe dl.primar…mereu a avut gusturi fine 😉
Numai un corupt si un om de nimic ca Falca, putea sa arunce atatia bani pe banci care deja sunt corojite. In occident tine o banca si zece ani. Bineinteles ca de fiecare data cand se arunca cu banii europeni asa, se si fura la nivel de primarie, firme. Dar aradenii merita, doar ei l-au ales atata timp pe Falca.