Scaunul pe care stai tu acum e furat.
Un baiat destept a dezmembrat o fabrica, un combinat si l-a vandut la fier vechi. Din el s-au facut picioarele scanului. Baiatul destept e bine acum, merci de intrebare. Mafia privatizarilor.
Masa la care scrii e furata.
Alt baiat destept, un baron local, si-a dat prin lege niste hectare de padure. Si a ras toti copacii, apoi a facut mobila pe care a vandut-o. Pentru imbuibarea lui si a familiei sale. Mafia celor care fura paduri.
Trotuarele pe care calci sunt furate.
Stiu, tu iti imaginezi ca mergi pe strada, nu? Ca faci doar cativa pasi pe un trotuar. Dar ia uita-te mai bine in jurul tau:
-asfaltul pe care calci e furat. Niste baieti din caracatita primariei au asfaltat cei doi metri pe care calci tu de 4-5 ori in ultimii ani. De ce? Pentru ca la fiecare asfaltare, niste bani le intra in buzunar. De aceea, interesul lor e sa fie lucrarea proasta, sa repare si sa asfalteze cat mai mult.
-teava de gaze care trece pe sub picioarele tale e furata. Niste smecheri de la o firma de gaze, aia dupa care stai cu lunile sa iti faca o lucrare, au pus mana pe in contract gras de la in smecher din primarie.
-panselutele la care te uiti chiar acum sunt furate. Stiu, tu ai impresia ca te uiti la o floare, dar, de fapt, ai in fata ochilor mii de Euro. In functie de zona, un metru patrat de panselute poate costa de la o mie la 10 000 de Euro. PE AN! Au fost panselute achizitionate cu 300 de Euro/bucata, da? Mafia panselutelor si a primarilor.
-bordura pe care o vezi e furata. Banii au ajuns la baietii lui Videanu, alta Mafie.
Aerul pe care il respiri e furat.
Cineva a dat o spaga la Mediu ca sa poata polua cu fabrica lui, iar tu sa respiri ce respiri acum.
Azi am aflat ca si vagoanele CFR, facute din otel special se vindeau pret de fier vechi, iar diferenta de bani intra in buzunarul mafiei de la CFR. Capetenia: fostul director.
Maine vom vedea obiecte facute din avioanele furate, vandute la pret de aluminiu. Poate pixuri, garduri sau cine stie. Nu ma mai mira nimic.
Toata tara e furata.
Ba, nu va mai ajunge?
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
