Am ras.
Ca sa continuam opera troll-ului: „Irina sunt, Livake. Snt supi pe tn rau de tot. Stii ke ma mai enerveaza la tn? Brazilia aia a ta. Ma cari atatea ore in zbor ca sa te duci sa te intalnesti cu mafiotii cu care puteai sa te vezi si in Maramures?
Eu kand ti-am spus:
-Livake, nu mergem si noi de Revelion in Maramures?
Tu mi-ai rasspus:
-E de rahat, Irina. Numai tarani cu porcarii din alea traditionale sunt in Maramures. Aia nici macar nu au zombie care voteaza. Si nici nu au caipirinha!
Si am mers in prostia aia de Brazilia! Si nu imi place caipirinha aia, are gust de bors, ci palinca!
M-ai lasat ka fraera la hotel, in timp ce tu te-ai dus sa iti vezi mosiile ku mafeotzii. Sa stii ka, daca o tii tot asa, te parasesc pentru Grindeanu, ca am inteles ca vrea sa te arda si sa iti ia locul. Da’ nu stii de la mine!
Sau pentru Tariceanu. Ke stii de iel? Mai e cu a 43-a nevasta?
PS: Apropo, Livake, am verificat dimineata cardul si aveam mai putin, de ce? Mai putin cu o casa aveam. Iar mi-ai luat bani ca sa iei de mankare la porci? Vorbim diseara.„
*cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
