Azi, Boureanu, ametit de juna de langa el si de alcool, a lovit un politist. Acum risca 3 anisori de puscarie. Numai bine, sa termine si fata scoala.
Reporter: Buna seara, domnule Bou!
Domnul Bou: Buna pe dracu’i!
Reporter: Ce s-a intamplat? Inteleg ca sunteti foarte suparat.
Domnul Bou: Stateam si eu linistit langa vaca mea, ne tineam de copite si intentionam sa o mulg. Cand, deodata, a venit porcul ala la mine si mi-a zis: „Baaaa, ce prost esti! Cum sa ai asa un nume care seamana cu al lu’ Boureanu?!”
Reporter: Va supara asocierea?
Domnul Bou: Esti nebun? Ma simt jignit! Pai sunt eu bou, dar sunt betiv? Nu sunt! Sunt violent? Nu! Bat eu politisti?
Reporter: Nu bateti.
Domnul Bou: Pai? In plus, viata nu e corecta. Ati vazut ce vaci mulg eu si cu ce junica umbla Boureanu? Vi se pare normal?
Reporter: Sa revenim la nume. Vi-l schimbati?
Domnul Bou: Am rumegat bine si raspunsul e da. Am depus cerere la Politie si la seful de ferma.
Reporter: Cum o sa va cheme?
Domnul Bou: O sa iau in nume simplu, de victima. De tap ispasitor, asa cum am fost noi boii intotdeauna. Dar numele de „tap” e dat. Trebuie un nume de papagal, care repeta mereu ce zice omul, iar atunci cand iese din rol e aruncat pe geam. Dar numele de „papagal” e dat si el. O oaie supusa si calma. Dar si numele de „oaie” e dat. Imi trebuie ceva care sa fie tacut, supus, batjocorit de seful lui. Un nume care sa reprezinte sluga perfecta: un bou! Doar ca nu mai pot sa imi zic bou.
Reporter: Si cum o sa va ziceti?
Domnul Bou: Grindeanu.
*cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
