Continuarea acestui articol: Obiecte din anii ’80 explicate generaţiei internet 
Socată
Un fel de Fanta facută pe aragaz si tinută pe balcon. Culegeam flori de soc, acestea se fierbeau in apa si se adaugau zahar si sare de lamaie. Nomenclaturistii puneau chiar lamai.
Nomenclaturisti
Cei din sistemul de conducere al Partidului Comunist sau rudele lor favorizate. Exact ca aceia care se afla la conducere de acum. Doar ca erau mai putini. 
Tigări Carpati făra filtru
Imaginati-va ca ati lua tutun uscat, l-ati freca cu palmele pina ar deveni marunt, apoi l-ati inveli intr-o bucata de servetel. Cam asta era o tigara Carpati fara filtru. 
Ceas electronic cu 7 melodii
Era mandria oricarui posesor. Nu ne alegeam melodiile si nu, nu erau cu Elvis sau Beatles! Erau niste sunete electronice emise printr-un mic difuzor. Cele mai smechere ceasuri aveau si cronometru. 
Ciocolata Pitic
Semana cu un chibrit, dar, culmea, puteai manca ce era inauntru. Asta, daca aveai noroc si nu o tineau, ca la in Alimentara mea, in acelasi frigider cu pestele. 
Gumela
Un fel de Orbit, dar in care, daca nu erai atent, iti rupeai dintii. In primele minute simteai ca mesteci o combinatie de pasta de dinti, intinsa pe bucatele mici de lemn si date cu putin praf. Dupa cateva minute de mestecat intens devenea cat de cat elastica, dar trebuia sa o arunci pentru ca isi pierdea gustul. Nu ajuta la curatatul dintilor, dar, daca voiai sa scapi de unul, era alegerea inteleapta. 
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Revista Cutezatorii
Un fel de Pif, dar cu multe articole despre Ceausescu. Le cumparam pentru ca aveau doua pagini care puteau fi citite. Si, oricum, nu aveam altceva. Ce este Pif? Un fel de revista cu benzi desenate. Ce sunt benzile desenate? Mai intrebati pe cineva, va rog.
Cravata de pionier
Era un del de „must” pentru o petrecere reusita cu cantec. Doar ca petrecerea era la careul scolii, iar muzica era „Trei culori cunosc pe lume”. CONTINUAREA
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….” 
Trebuie sa le explici si ce era „Trei culori cunosc pe lume”. Si NU, nu le spune ca era imnul national pentru ca or sa te intrebe unii ce e aia „imn national”. 🙂
Asteptam continuarea.
A aparut partea a doua. Vor fi 10 articole. Sugestii?
Nu stiu; poate cum am reusit noi sa supravietuim fara toate gadget-urile pe care le au tinerii de azi,telefon mobil,televizor plan, tableta,laptop,etc.Cum reuseam sa socializam fara facebook,instagram si altele.De ce nu am murit avand mancarea rationalizata si cateva ore de program tv pe zi.Ce valori aveam si cum reuseam sa luam bacalaureatul.Astea sunt primele de care mi-am amintit.
Poate ca „voi” astia care ati supravietuit fara gadget-uri etc, ne-ati crescut pe noi care le folosim acum. nu se gandeste nimeni la asta ….
Eu ma bucur ca in ziua de azi copiii au atatea optiuni
Copilaria mea a fost frumoasa chiar si cu privatiuni,dar nu.mi-as pune copilul sa renunte la tv,mobil sau mai stiu eu ce doar pt ca „pe vremea mea nu erau”. Asa si bunica putea sa ma puna sa fac pipi in gradina sau sa ma spal la butoi doar pt ca ea asa traise in copilarie.
Îţi spun eu cum: Pentru că erau alte vremuri ! De-aia e zicala din bătrâni: Toate la timpul lor… Aşa era atunci, altfel e acuma… Închipuie-ţi cum poţi trăi în ziua de azi fără telefon mobil, de exemplu. Nici măcar nu mai există telefoane publice, sau, dacă există, le poţi număra pe degete… De telefoane fixe nu mai vorbesc… Deci, dacă te afli într-o situaţie în care trebuie să suni pe cineva urgent, eşti în pom ! Alergi peste tot ca să cauţi un telefon fix sau unul public, nu găseşti şi, până la urmă, tot la telefonul mobil al unui trecător vei apela…
În ceea ce priveşte televizorul, exista şi atunci, doar că nu era plat (nu plan) iar asta se datorează tot tehnologiei avansate… Mai sunt şi acum familii care posedă televizor cu tub catodic…
Tableta şi laptopul încă nu se născuseră, dar acestea doar ne fac viaţa mai uşoară, nu ne-au schimbat-o în esenţă…
În ceea ce priveşte socializarea, era foarte greu, instagram, facebook etc, ne ajută astăzi să comunicăm instantaneu cu persoanele iubite la mii de km depărtare, pe când în epoca de tristă amintire trebuia să comunici prin scrisori, telefon cu aviz la Poştă, telegrame etc, iar ata dura zile i chiar săptămâni întregi…
În ceea ce priveşte bacalaureatul, îţi dau totală dreptate, în ziua de azi totul e pilă, plagiat, nepotism etc, iar toate acestea se vor vedea peste 25 de ani, în „inginerii”, „doctorii” şi „specialiştii” ce vor fi atunci la putere…
Deci, bottom line, ai putut supravieţui fără toate aceste gadget-uri, dar greu… Foarte, foarte greu…
O alta sugestie ” pelinci ” pentru bebelusi. Acum majoritatea folosesc scutece de unica folosinta .
Vai, dar se poate? Geeksii citeau „Start spre viitor”, nu Cutezatorii.
Ai putea sa le spui despre almanahuri, ca de almanahe au auzit toti, si despre defilarea de 23 august.
Urmeaza, urmeaza:)
Era bautura Aurora. Si ciocolata cu Scufita Rosie. Eu inca prefer inghetata la vafa, are gustul de inghetata adevarata fara arome. Mieunel si Balanel. Iaurtul ala la borcan mic si cu gura larga, dar gustos cum azi nu mai gasesti. Si puiul ala la plasa, parca Picorom. Acum sunt vegetarian dar imi lasa gura apa cand imi aduc aminte. Si pick-up-ul bunicii (asa se scrie?). Aveam 3 guppy si ii tineam intr-un bol la inceput, apoi am avut primul acvariu cu cornier. Guma de mestecat sub forma de tigari, parca Donald era pe pachet. Si cocoseii pe bat din zahar ars colorat pe care ii cumparam de la tigani. Am o socata buna…apropo.
dadaddaa:))
Guma sub forma de țigarete era și Tin Tina. (avea abțibilduri cu animale) Era o delicatețe…
Trebuie sa mai faci si partea 3. Eugenia, bomboane „cip”,alifie chinezeasaca, bomboane chinezesti (din cele verzi mentolate) si daca ma mai gandesc o sa scoti si partea 4 🙂
Da,da ,sunt 10 parti:)
Toate cele enumerate de tine, inca mai exista…
Corect! Sunt reeditate 🙂
Poate si vreun articol cu anii 90 ar merge 😀 Ciocolata Kiss, guma Turbo, Tom&Jerry; jocurile pe asfalt, mai era un joc cu cald/rece care nu stiu cum se numeste, ratele si vanatorii, papusile Barbie, Sarea in Bucate, Pisicile Aristocrate (era cartea mea preferata, o am si ca adult :)) ), casetele cu povesti, Genius, Andre, inghetata Panda, Chupa Chups, revista Terra magazin. Coca Cola cred ca e bautura generatiei mele, Pepsi era a parintilor mei. Altele nu imi mai vin in minte acum si nici nu stiu daca sunt specifice anilor 90 toate sau doar mie, dar o mare parte din cele din primul articol despre anii 80 le-am prins si eu, si’s nascuta in 89.
fete, filme si baieti. ascunsea, prinsea.
Evident:) Strang sugestii.
Pentru anii ’90, ar trebui mentionate si desenele animate „Sailor Moon”.. 😀
Am uitat de Sailor Moon. Nu stiu de ce, dar mie nu imi prea placea. Ma mai uitam cand mergeam la tara, ca doar tvr aveau strabunicii mei, si la Suprize Suprize. Si mai era jocul ala cu coarda, sa sari, si jocul in care desenai patrate pe asfalt, scriai cifrele in ele si sareai intr-un picior. Nu prea imi mai amintesc numele jocurilor din copilarie, dar frumoase erau toate. Si iesitul in spatele blocului, badminton, datul pe leagan, statul la banca in fata scarii, sau in casa scarii cand era frig, datul cu sania printre blocuri, sunatul la nimereala la telefon sau la usile celorlati vecini. Mersul pe padure,mersul cu bicicleta, mersul la cinema cu taica miu cand eram mica, trasul saniei de Dacie, Craciunul – care era mult mai special cand eram mai mica, impodobitul bradului, cumparaturile de Craciun si cumparaturile in general (cred ca de aici am dobandit placerea asta), iesirile cu toata familia, iesitul pe afara pe vremea dinainte de furtuna, statul in casa sau in fata scarii cand era furtuna, mersul prin vecini, jocurile pe TV cu prieteni sau cu varu miu (mario, jocul cu impuscatul ratelor), prima oara cand m-am jucat GTA San Andreas pe playstation cu varu miu, care e mai mic cu 10 ani decat mine :)), taiatul porcului – unde eram doar spectator, zilele de nastere. Am luat-o si eu pe aratura 🙂 Sper doar ca si copiii mei sa aiba o copilarie asa.
Sailor Moon si Surprze-Surprize sunt dupa ’90. Inainte era „Gala desenului animat” a Voricai Bucur, era sambata la pranz. In materie de desene animate erau Mihaela, Lolek si Bolek, Balanel si Miaunel.
Daaa:))))
Sailor Moon nu se compara cu Sandy Belle, care a fost prima telenovela difuzata in Romania, pentru copii. Pentru oamenii mari aparuse Sclava Isaura.
vaii ce dor ma cuprins cu comentariul tau(((((((((pfffffff
Guma Turbo a existat si inainte de ’90, numai ca se numea „Bi-bip”. Mai exista si guma „Tipi-Tip” (surprize in turceste cu un omulet cu nasul mare), si chiar guma cu Spiderman, cu surprize evident, tot in turceste.
Nu imi amintesc de Bi-dip. Suna fain.
Sal! Mai ai cumva din vechile surprize de la gume? Dacă, da, trimite-mi te rog un mail. Eu încă le colectionez.
[email protected]
Cum am putut sa uit de mingea de 35? Televizorul cu lampi si proiector cu
diapozitive.
Pff:)Erau pe lista. mai adaugati, cred ca o sa avem o enciclopedia bunicica.
Alaturi de mingea de 35 era si mingea de 16. Ca tot ai amintit de televizorul cu lampi, ai mei aveau un Opera 1H2, caruia i se tot ardea lampa PL 500. Taica-meu era disperat, ca era cam scumpa :).
Si spargeam 2 pe luna:))
Era subtire materialul la cele de 16, il mai peticeam, la fel ca si pe cele de 35, astea din urma tineau insa mai mult! 🙂
Alea de 16 erau prea usoare, iar alea de 35 erau cam dureroase.
La bunici faceam carucioare din lemn, cu rulmenti. Predecesoarele carturilor. Tintar (sau moara) cu boabe de fasole. Leaganul din fata casei, ne faceam fluiere din crengute de salcie verzi. Si acum stiu sa fac. Bicicletele rusesti, grele pe care am invatat sa merg. Pistoalele cu capse cu catran. Si ce halvita sau serbet gaseam in fata scolii…Copaia de lemn pe care o foloseam in loc de sanie. Bine, atunci iarna era iarna, zapada cat cuprinde. Mirosul ala de combustibil, diluant sau ce mama masii era cand intrai prima oara in sala de clasa. Penarul de lemn lacuit – intre timp a fost inlocuit de iPhone. Si cel mai important, chestiile alea cu multe foi si pline de semne negre, ciudate…carti parca??
Esti o sursa vie de aminitiri si inspiratie pentru viitoarele articole. Multam’
Noi aveam doza (asta ii era denumirea pe care i-o daduseram noi), care era injectorul de tractor, caruia i se scotea partea din mijloc, iar acolo bagam pucioasa de chibrit, pe care o marunteam cu un cui, partea lunga a injectorului o bagam intr-o bucata de element cilindric de antena tv, indoiam cuiul la 90 de grade, la fel si bucata de element, apoi uneam cele 2 parti cu o bucata de cauciuc (ala de curea de purtat de la masca contra gazelor era excelent), ridicam putin cuiul si apoi strangeam cauciucul, cuiul revenea in injector si se producea o bubuitura (era misto in scara blocurilor, sunetul era deosebit 🙂 ). Scuze pentru intreaga „tehnologie de fabricatie”, dar m-au napadit amintirile :)). Sa nu uitam si de chestia din sarma si elastic, cu scoabe tot de sarma sau bolduri indoite, careia in zona de unde provin eu ii spuneam piscarici. Era un fel de prastie la dimensiuni mai reduse. Si tot la capitolul „arsenal” mai aveam tuburile cu carbid.
Am vazut mai sus socata, tot la capitolul „bauturi” ar trebui aratat si Brifcorul si celebrele aparate de produs citronada de la cofetarii sau magazinele Gospodina. Mai era si un sirop de portocale care mie imi placea tare mult, Bem-Bem.
Mai jucam si tzurca (la cerc sau la groapa, erau 2 tipuri).
La capitolul „mancare” imi amintesc de celebra cartela, care avea pe fata datele proprietarului si 4 casete cu Z U F M (zahar, ulei, faina, malai), iar pe verso cele 12 luni ale anului, cu zilele aferente, pe care vanzatoarea de la paine iti bifa ziua in care cumparai alimentul de baza pe vremea aia.
Lapte grooooooooos!
Si lapte-gros si capra 🙂
Daa, era misto cand jucatu fetele cu noi:)
Like pentru Bem-Bem. Iar piscariciul tau, la noi se numea prastie cu inglite.
Imi cer scuze, am luat-o razna un pic. Articolul asta m-a facut sa devin melancolic. N-as da copilaria mea pentru nimic in lume.
Nici eu!
Ahh ce vremuri!! Copilaria mea n-a fost chiar asa de plina de aventuri, dar ma regasesc in povestirile voastre. Eu am trait la tara, vedeam portocale(daca le vedeam si pe alea) doar la craciun, banane am mancat prima data pe la 8 ani si pepsi am baut prima data tot pe atunci si a doua dupa niste ani buni. Dar tin minte cu drag cand stateam iarna in casa si ne facea mama „ligheane” de floricele si stateam cu gura cascata sa ascultam ce vorbeau vecinii cand veneau pe la noi. si desene animate vedeam doar 10 min pe zi parca si duminica o ora.furam mere de la vecini noaptea, desi aveam si noi dar ale lor erau mai mari. sau prima data cand am avut blugi(care si aia erau primiti de la rude)era vara si eu imi luasem pe mine si camasa de blugi si pantalonii si mergeam prin sat mandra (numai eu stiu ce cald era….mureaaaaaaaaaam) dar putini aveau blugi pe ulita mea. am avut o copilarie grea si plina de neajunsuri dar chiar n-as schimba nimic daca asta ar fi pretul platit pt micile bucurii avute.
multam din suflet baieti, mi-ati facut ziua mai senina!!!
Casa scarii si spatele blocului – centrul si orizontul universului fiecarui copil, spatii definitorii ale unei lumi naive dar pline de rasete si fericire.
Dadadada, cazemata….
Iarna construiam cazemate, faceam 2 tabere si incepea razboiul cu bulgari. Mai faceam si casute prin poienite, unde fiecare aduceam mancare de acasa (de multe ori si ceapa sau rosii furate din gradinile oamenilor).
Eu furam si castraveti, cirese, gutui, mere.
Ce mi-ai facut…numai la asta ma gandesc.
Sablonul din plastic cu harta Romaniei cu care jucam ping-pong in pauze, pe banca. Cand si-a cumparat mama primul „feon” Diana, tin minte ca era alb si fascinant pentru un pusti de 4-5 ani. Gataaaa….si lipiciul ala cu lopatica cu gust bun si miros irezistibil.
:))Lasa, ca e frumos sa iti amintesti.
E frumos, dar am treaba si nu pot sa ma concentrez.
:))Gata, relax si te intorci la partile viitoare.
Pelican parca ii spunea 🙂
Pelican,da.
Antena cu 6-tspe elementi, si suport dintr-un cauciuc de Dacie, cu care prindeai bulgarii.
Si voi ati avut mocheta aia violet-inchis cu negru? Cat am mai curatat la ea…La mine in oras la uzina la ora 15, 23 si 7 se auzea sirena pentru efectuarea schimbului. Cu toate ca stateam departe, se auzea tare, iti dai seama ce pateau aia care stateau aproape… Sunt oare batran? Am doar 34 de ani. De ce imi aduc aminte toate astea??
:))Esti mic.
sa iti trimit poze cu un radio RIC functional … ala era stramosul IPOD-ului 🙂 idem sa iti trimit poze cu un pick-up functional , si poze cu placi cu povesti pt copii (viniluri 😀 ) idem poze cu un pager Motorola , deja next level-ul comunicatiilor . idem un telefon „geamantan” in standard NMT cu maner 🙂 poze cu revista Tehnium , un fel de DIY al electronicii „comuniste” . la fel , poze cu un radio care prindea Vocea Americii si Europa Libera . (am si inregistrari ,pe magnetofon de la Europa Libera 🙂 ) cred ca am ceva albume pe facebook cu poze „old-tehnica” http://www.facbook.com/ivandragos1977
Trimite, da, te rog. [email protected]
TOATE ceasurile cu melodii aveau cronometru, dar cum astazi se intampla cu telefoanele mobile, multi nu stiau sa le foloseasca. Din cauza miscarilor incheieturii mainii, mai tot timpul se dereglau, butoanele fiind foarte sensibile.Prin optzeci si ceva, au aparut si in „Bucur Obor”.
Cicolata pitic, nu am vazut-o niciodata in magazine, cam disparuse in anii ’80. O stiu insa din filme. Se mai gasea uneori cicolata „ROM”, atat de mediatizata astazi.
In schimb, ne delectam cu bomboane cu lapte. Uneori se gaseau amandine, tot bomboane cu lapte, dar acoperite cu cacao, iar in interior aveau o umplutura pe care nu o pot defini.
Gumela era proasta, dar proasta rau de tot. Prima data era casanta, chiar se spargea… Apoi devenea ca un carton, care in maxim 10 minute isi pierdea si mama aromei. Dar aveai alternativa „tigaretelor”, care erau moi inca de la inceput si dupa cateva minute de mestecat, deveneau o pasta amara.
Bai, te contrazic. Primul meu ceas nu avea cronometru. Peste vreo doi ani am pus mana pe unul. Pitic se vindea in draci in Titan. Cred ca difera de la oras la oras.
Ma contrazici degeaba… TOATE ceasurile cu 7 melodii, aveau si cronometru.
Cel mai mult ne jucam cu pornirea si oprirea imediata a cronometrului. Faceam campionate pe clasa. Recordul real era de 0,06 secunde. Nimeni nu putea scoate sub timpul asta, decat cu un noroc porcesc.
Aratau altfel decat cel din poza. Erau aproape hexagonale.
:))bine, atunci nu il gaseam eu
M-ai facut sa plâng…… Doamne, ce fain a fost!!!!! Chiar azi dimineața căutam sa ii arat unei tinere cum era stiloul chinezesc cu pisicuța! Și l-am găsit aici!!!!! Mersi pt amintiri!
Tot ma gandesc si mai imi vin in minte diverse lucruri :). Mai erau ascutitorile chinezesti (cele cu un fel de holograma), creioanele chinezesti cu guma de sters si diverse desene pe ele, plicucurile acelea cu praf de oranjada (nu mai stiu cum le zicea) si cate si mai cate…
Keep it up! 😉
Daaa, dulcii ani ai copilariei 🙂 La Revolutie aveam vreo 11 ani asa ca, unele amintiri s-ar putea sa fie putin gresite, oricum … dintre jocuri amintesc „Dacii si romanii”, Titirobil, „Nu te supara, frate”, ratele si vanatorii, campionate de sarit coarda si elasticul, 1-2-3 la perete stai, castelul, frunza. Dintre dulciuri: acadelele de 3 si 5 lei, turta dulce (buna, dar tare ca piatra :)), bomboanele cubaneze, ciocolata moneda, Laura, biscuitii Voinicel ( erau preferatii mei ), sucurile Brifcor, citronada, o „chestie” dulce si lichida gen limonada, dar rosie :), bananele verzi pe care toate mamele le infasurau in ziare si le cocotau pe sifoniere. Alte obiecte ” pretioase” : cerneala si stiloul Pelikan, creioanele chinezesti, stiloul Pescarus, papusile Aradeanca, pick-up-ul si radioul Pacific, televizorul cu lampi, pe care periodic il duceau parintii la reparat, placile cu muzica populara ( un cosmar pentru noi, copiii ) si muzica usoara ( imi aduc aminte de Savoy si Pheonix )… Totusi, imi vine greu sa cred ca am ajuns sa spunem si noi : pe vremea mea …
Eu am invatat sa citesc pe un almanah Urzica. Aveam cred ca 4 ani, dar imi aduc aminte o epigrama:
„Natura, contemplandu-si plasmuirea,
Rosti mahnita dand un vot de blam:
Regret, dar daca asta-i omenirea,
Cedez pateenitatea lui Adam.”
Cine a scris-o si de ce o tin minte…un mister.
Eu stiu una despre iarna, nu o pot uita oricat as vrea:))
„Pe gheaţa subţire, un ins pescuieşte.
În van se agită pe mal salvamarul-
Pescarul aşteaptă să-i cadă vreun peşte
Iar peştele-aşteaptă să-i cadă pescarul!”
Mai tineti minte lanternele alea mari, din tabla? Rosii, alta culoare nu tin minte sa fi vazut. Cu bateriile alea mari, dreptunghiulare cu tabla in loc de borne? Elba se mumea. Tata se lauda cu aparatul lui Zenit, cu film alb negru. As vrea acum sa-l mai am.
Normaaal, da. Piscau puse pe limba:))
Bateriile piscau… Gaseai cate una aruncata si o probai, punand limba pe lamele, ca sa vezi daca mai are ceva curent…
-Baterii patrate avet?
Asa le zicea toata lumea. Ele se numeau 3R12
Si lanterna avea schimbator de faze. In ultima vreme, se gaseau portocalii. Parca innebunisera comunistii cu culoarea asta.
Mai tarziu au aparut lanternele alea nemtesti, tot patrate, cu doua becuri…Alea rupeau tot !
Superbe descrierile.
mai era si sucul ala Cico. mai strangeam „coperti” de cutii de chibrituri cu tot felul de desene pe ele si era jocul ala de le puneai in cerc si dadeai cu cate o piatra plata dupa ele sa le castigi..nu am idee cum se numea.
si masinutele de plastic, ca cele „de fier” erau raritate, era mare lucru cand prndeam din alea si aveam grija sa le verificam suspensiile si daca li se si deschdieau usile erau lux!
Daaaa:) Scriu si de ele.
Pelicanol se numea lipiciul acela pe care-l mîncau toți copiii, nu Pelican.
Era cam bun:))
Ar mai fi si: De ce se fierbea laptele care era la punga? Savarina, ceasul cu cuc, cine aducea apa afara 🙂
pfuu ce de amintiri!!! Braga, inghetata la vafa sau inghetata polar,ingrozitor de greu de mancat pentru ca se topea si-ti curgea pe peste tot, pricomigdalele, mai mereu vechi si tari de-mi rupeam dintii in ele, bomboanele cip, greu de gasit, bomboanele cubaneze -si mai greu de gasit dar aveam un vecin ceva sef la un deposit de aprovizionare alimentara si el mai impartea pe scara, tot de la el niste napolitate invelite in ciocolata, dar raar de tot, prajiturile preambalate, asa se numeau, eclerele, care nu se mai fac la nicio cofetarie asa cum se faceau in anii 80. Acadelele in forma de cocos sau lungi, spiralate si multicolore, de la tiganci si… cate si mai cate .
Jocuri nenumarate: elasticul, sotronul,tarile, ratele si vantorii, melcul, frunza, castel, concursuri de desene pe asfalt, cursele la vale cu carucioarele facute de noi din placaj si rulmenti, pistoalele cu apa in forma de elefant, tubermanele… Au murit de ras parinti mei cand au inteles de fapt ce erau: tuburi di plastic, care se numesc bergman, pe care le lipeam intre ele cu leucoplast si prin care suflam cornete de hartie ( pe care le numeam gornete, ca doar printr-un tuberman nu puteai sa suflii decat gornete:))) , in varful carora, in functie de cat de simpatic era adversarul, mai puneam si cate un bold.
Jocul Piticot,jocul Marocco , multe jocuri de carti: 101, trombon, razboi, kems, macao, remi, pentru serile de iarna petrecute in scara blocului .
Pick-upul si magnetofonul la care scultam povesti, sau emisiunile de la radio Noape buna copii , teatru radiofonic, cotele apelor Dunarii :)) Vreo cateva pifuri pe care e rasfoiam obsesiv si cateva nekermane, teancul de Almanahul copiilor, Almanah cinema, Stiinta si tehnica.
Culesul castanelor, pentru a le duce la scoala, maculatura adunata si dusa la scoala, frecatul etichetelor de pe sticle di borcane dupa ce erau lasate in prelaabil la inmuiat in apa su sapun in chiuveta, pentru ca daca nu erau curate nu ti le primeau la centrul de colectare. Pana si pentru a recicla stateam la coada, pentru ca desi toata ziua se auzea prin cartie: Sticle goale, stiiicle goale cumparaaam eu nu stiu pe nimeni sa le fi dat vreodata sticle goale : ))) Ah si mai umblau unii cu o roata in spate si ascuteau cutite, nu mai tin minte ce strigau 🙂 Absenta totala sacoselor de plastic . Gunoiul de ducea cu galeata iar cumparaturile se faceau in sacose din panza. Nelipsitele sifoane
Cam toti copiii eram imbracati la fel, nelipsiti din garderoba fiind pantalonii grosi tricotati, mulati, unisex si numai in culori inchise.
Mai erau jocurile de carti din spatele blocului sau de la iarba verde sau iarna din scara blocului: chems, macao, popa prostu, septica, trombon..
Din jocurile care se jucau afara mai era si „Tara, tara vrem ostasi”
Pentru fete era sotronul (cel cu patratele si numere desenate cu creta pe asfalt, sau cu un bat per nisip/pamant).
Alte activitati facute cu prietenii: vizionarea diafilmelor.
Mai tarziu, prin 90-92, mai erau casetele video cu filme cu ninja dublate in romana. (eu si prietenii mei ne uitam la astea, nu stiu daca erau si altele)
Filme: Toate panzele sus, Liceeni, Profetul, aurul si ardelenii
Emisiuni: Magarusul, abracadabra
Socata faceau si bunicii nostri in interbelic !! Septica si popaprostu jucau bunicii nostri in interbelic.
Da, asa e.
hei. Magarusul, abracadabra erau dupa 1990 !
Ceasurile cu afisaj LCD erau la moda si in Vest atunci.
🙂
Bufetul-mobila-din fiecare bucatarie…Jocuri cantate:”Carolina esti frumoasa”,”Trecea un print calare..” Bomboanele transparente..spuneau ca e doar zahar.Rochiie crosetate ale femeilor si bluzele crosetate ale fetelor …cu model in doua culori pe diagonala…Inelul de la cravata de pionieri…niciodata nu il gaseai in casa si era jenant sa o legi. Faptul ca la sfarsitul clasei a VIII-a nu mai purtai cravata…deveneai utecist. Eram mai mica si imi era rusine ca eu mai port cravata…Ursul impaiat de pe Tampa…am poza calare pe el. Caciula cosmonaut…eu nu am avut,dar prietena mea da. Bancile de lemn din cate un tren…au fost de clasa a III-a. Parcurile de joaca cu scranciobele tern colorate,sudate si periculoase pentru cerintele de azi. Se invarteau baietii mari peste cap si fara centuri…nu erau la inaltimea ciocanelelor de azi, dar era mai periculos…si cat ii admiram….si nu indrazneam sa spunem prietenei despre aceasta admiratie si azi posteaza pe fb! Multumesc pentru toate articolele -imi asigura macar o portie de ras in fiecare zi!
🙂
Sa nu uiti sa povestesti si despre meciurile de fotbal ascultate la radio, de emisiunea cu dedicatii muzicale ascultata tot la radio, de gogosile facute de vecine si impartite tuturor copiiilor din fata blocului, de pierdutul cheii de la gat si cataratul pe geam ca sa deschizi usa (pentru norocosii care stateau la parter…). o perioada frumoasa… 🙂
🙂
Socata mai prepara si acum, cine nu mai vrea sa se indoape cu E-uri.
jocul cu cutii de chibrituri rupte se numea chiar asa..CARTONASE”!deabia se construise linia de tramvai,noi eram din Braila si ne mai aduceau unchii bucati de cutii intregi,noi,inca nebagate in presa care le dadee forma de cutie,inca nu aveau forma de cutie,erau dreptunghiulare,ca bancnotele,si la fel de pretioase pt noi copiii..Mergeam pe betonul ala de la linia de tramvai,nou si lucios,pe care aluneca lantzul..pentru ca jucam cu lanturi,nu cu pietre:)) si cine scotea mai multe din cercul desenat(zgariat) pe beton,ale lui erau..Cateodata ne-o luam de la parinti pt ca nu mai aveam rabdare sa se goleasca cutiile ca sa le rupem,si le lasam pe langa aragaz numai betze,fara cutie si scaparici:)) Jocuri de atunci mai stiu: (cu bani) armanul si gropitza,cu cutitul(!!!!ce nebuni eram)-bambilici,cutitasul si un joc care se numea Tzara parca..se facea un cerc,se impartea in felii egale cu numarul jucatorilor,si se juca cu cutitul..fiecare statea in bucata lui de ”tara” si infigea cutitul in pamantul vecinului..odata ce se infigea trebuia sa pui mana numai pe linia cutitului si sa tragi o linie cu cutitul pana la frontiera vecinului..Si era a ta,iti mareai ”tzara”.Castiga ala care lua toata tzara,pana ramanea dusmanul numai in varful picioarelor:))Un fel de Conquiztador:)) Nu stiu daca a mai jucat cineva sau era ceva specific zonei periferice din braila..Pe urma mai era barbutul,care pe noi copiii ne atragea si jucam si pe boabe de fasole cand nu erau bani..Eu ca fata trebuia sa imi castig dreptul de a juca batandu-i pe aia care o faceau pe smekerii cu mine:)) Daca erai mai bleaga,iti dadeau voie doar sa bagi shanul..Pe la stalpi,la lumina becului,cu frica ca vine Militia..Eram mici,7-8-9 ani,dar stiam de frica lor..Mai jucam cioaca:D Cu bete si dopuri de plastic de la sticlele de vin,alea ceausiste,care intrau unul in altul..Aveam 14 ani la revolutie..pff..parca a fost ieri..Nu regret copilaria mea,mi-e dor de acele jocuri,de prieteniile adevarate care se creau intre vecini,chiar daca acum e de necrezut ca poti sa lasi copii mici de la 3-4 ani in sus sa haladuiasca singuri pe campuri si strazi,plecam dimineata si veneam seara sau cand ne strigau la mancare..Si atunci ”mai stau puuutiiinnn”””!!!
🙂
Parca n-am vazut pe aici vorbindu-se de pasta de dinti Optima (vai, ce gust de banane avea!) si pasta de dinti SuperCristal (mentolata). Mai era si o zeama de dat pe fata TARR (nu mai stiu daca era antiacneica sau era un aftershave).
Sa trecem la biciclete acum: Pegas Modern (cel cu saua lunga), mai era cel ce se putea idoi de la jumatate, Pegas Comoda (cel cu rotile mai maricele), semicursiera ruseasca Sputnik si bicicletele de mers pe drumuri de tara Ucraina.
Uniforma PTAP? Suna cunoscut?
Adidasii Pionier. Tenisii Dragasani (extraordinar de moi, cu talpa ca guma de sters – cu putin noroc, te tineau o partida de fotbal).
Mai erau si crevetii vietnamezi.
Tigari (ma apucasem sa cochetez cu tigara la vremiurile alea) – RT, Cismigiu, Ateneu, Snagov, Marasesti, Dacia, Bucegi.
Tiganii vindeau niste acadele din zahar ars pus pe bete de Maroco – le spuneam Kojakuri.
Colectiile de Magazin Istoric. Clasoarele ce le alimentam cu pliculete cu timbre cumparate de la chioscurile de ziare.
Ceasurile Orex, alaturi de rusestile Pobeda, Vostok.
Electrocasnicele identice in toate gospodariile (frigidere Arctic pline cu abtibilduri), masini de spalat AlbaLux (cu o cuva sau doua cuve) sau Diamant automate pentru smecheri, aragaz Samus cu tabla coapta de rugina…
Autocarele Setra cu care mergeam in excursii. Ce vremuri! Tabera de la Navodari cu sistemul de semnalizare cu steaguri (steag 1 = stai pe fata, steag 2 = stai pe spate, steag 3 = intri in apa).
Snururile pentru pionierii comandanti: rosu = grupa / galben = detasament / albastru deschis / inchis = unitate.
Salutare lume!
Daca cineva, din întâmplare, mai are rămășițe din vechile colectii de surprize din anii ’80-’90( turbo, tipitip, cincin, lazer, bibib, etc), va rog să-mi trimiteți un mail. Ofer preț bun pe ele.
[email protected]