„Bravo, Serban Nicolae! Centurista cerea pumni, trebuia sa ii dati!”

Exista Un grup de sustinere a lui Serban Nicolae. 3 800 de oamEni, printre care si foarte multe femei, il sustin pe senator si cred ca a procedat corect. N-o sa comentez prea mult, va las doar sa va minunati.

Cei mai multi il felicita. Sunt femei mandre de Serban Nicolae si de faptul ca i-a zis altei femei: „am o poza cu dumneavoastra facand sex anal.”

Altii au mesaje de bine pentru doamna de la USR. Limba romana e facultativa, daca nu intelegeti apelati la un prieten pentru traducere:

x

Revine obsesia sorosista. Soros, cel care ne plateste mai nou pentru a provoca oameni si a obtine de la ei vorbe grele despre sexul anal. Soros, cel care ne manipuleaza mintea si ne transforma in cocalari, dar noi suntem oameni buni. Nemernicul Soros!

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu lipsesc nici idolii de la Antena 3, modele de intelepciune. Azi-Mircea Badea, mandru si el de cocalar.

Multe doamne lacrimeaza la vederea pozei idolului lor, Serban Nicolae. Multi masculi, votanti de nadejde,  carora le vine sa cante imnul cu mana la inima cand un senator se comporta ca un cocalar. Si acum, pasul suprem: si femeile si barbatii care il sustin pe specimen sunt de accord ca trebuie sa TRECEM LA URMATORUL PAS: „SA II RUPETI GATUL MIZERIEI! SA TRECEM PESTE MANIFESTANTI CU TAVALUGUL!”

Cam atat. Vorba unui commentator: cum naiba fac asa blochez 4000 de oameni deodata, ca m-as plictisi sa ii iau pe fiecare in parte?

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.
Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:
https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”

„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.
Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.
Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.
– It’s so exotic! Who is this?
Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.
– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.
– Toţi rude?
– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”
#cronicileunuibarbat