Continuarea acestui articol: Partea a doua: Obiecte din anii ’80 explicate generaţiei internet
Bomboanele cubaneze
Daca aveam rabdare si nu ne infigeam dintii in ele, bomboanele cubaneze erau senzationale.
Trebuia sa ai relatii ca sa pui mana pe ele.
Acum cativa ani, cand am ajuns in Cuba, le-am cautat de zor.
Am aflat de la cubanezi ca erau produse in Venezuela, iar ei doar le revindeau.
In Cuba nu au existat aceste bomboane.
Imi pare rau ca va dezamagesc.
Sapunul Cheia
Puteai sa il folosesti la orice altceva, nu si la spalat.
Avea un miros lesinator si continea bucati intregi de elemente neidentificate. Circulau destule legende despre compozitia lui.
Preferam sapunul de casa.
Teava cu carbid
Infigeam o doza de spray goala sau o cutie de Ness intr-o teava groasa.
Adaugam carbit, dadeam foc si puneam mainile la urechi.
Ne faceam propriile noastre artificii, destul de pericoloase. Eram cam nebuni.
Robotelul din pachete de tigari
Culmea, cu cat fumau mai mult parinti tai, cu atat erai mai fericit.
Daca avea norocul sa pui mana si pe niste pachete goale de Kent sau Marlboro, om te faceai!
Mingea de 18 lei
Era un balon putin mai rezistent, o minge atat de usoara, incat nu aveai niciun control cand o loveai.
Daca batea putin vantul, meciul era compromis.
Era buna mai mult pentru „ratele si vanatorii”, un fel de Call of Duty, dar jucat in realitate si fara arme.
Sfarsea, de obicei, infipta intr-un ciob sau exploda in urma unor umflaturi.
Mingea de 35
De cele mai mult ori era putin ovala si avea un guguloi intr-o parte.
Daca o uitai la soare isi dubla volumul si se intarea.
Durea ca naiba cand erai lovit cu ea.
Era solutia de compromis pentru o partida de fotbal bunicica.
Mingea Artex
Era scumpa si o foloseam pina se tocea de tot. Puneam banii la comun, o cumparam de la magazinul sportiv din Pantelimon si o tineam cu randul.
Eu o pastram sambata, la fiecare 3 saptamani.
Daca i se rupea pielea de deasupra o cuseam pina nu mai stia de ea.
Totul era sa reziste camera de cauciuc din interior
O umflam cu pompa de bicicleta printr-un ac cu furtunel la capat, iar daca se spargea, mergeam cu ea la Vulcanizare.
Fotbal cu nasturi
Un joc fain care exista si acum, dar nu cred ca il mai cumpara cineva.
Jucam pe carton, pe catedra scolii, pe asfalt si oriunde.
Dadeam nume jucatorilor si scriam cu carioca numere pe ei.
Cand pierdeam unul, il inlocuiam cu un nasture de aceeasi culoare.
Geamul pentru televizor color
Nu o sa va vina sa credeti!
Exista un geam care se punea in fata televizorului alb negru pentru a da impresia ca imaginea este color.
Cerul era mereu albastru, moacele actorilor erau usor albastre, iar ce era in partea de jos a ecranului galben.
Totusi, trebuia sa fii destul de … sa iti cumperi asa ceva.
*Daca vrei sa vezi ultimele articole, da LIKE la pagina facebook/cronicipebune
Uitandu-ma la obiectele respective, imi amintesc franturi de mult timp uitate… Bomboane cubaneze primeam de la prietena mea cea mai buna, a carui tata lucra la Politia Transporturi:) Cu sapunul Cheia mama spala hainele, dar doar atunci cand se terminau rezervele de sapun de casa pe care il aveam de la bunica. Despre mingea Artex am o amintire „dureroasa”. Cred ca eram prin clasa a patra cand mi-a aterizat o minune ca asta fix in cap. Nu m-am gandit pana acum, dar poate d-aia sunt putin „zdrunci” 🙂 Cat despre jocul de fotbal… aveam un adevarat campionat, pe etape si tot dichisul. Jucam cu frate-meu, iar la schimb el trebuia sa se joace de-a scoala:)
Iar de televizorul Venus … a fost singurul pe care l-am avut, iar uneori doar stergeam praful de pe el, caci mare lucru nu puteam vedea ( 5 minute desene animate ? cati dintre copiii de azi ar intelege asta? ) 🙂
Erau vreo 10 minute de desene, plus inca 5-6 duminica la Albumul Duminical:) Imi pare rau de minge, daca vreo o sterg.
Nu, nu ai de ce 🙂 fiecare amintire are farmecul ei, dar zau ca a durut ca naiba!
Din cate tin eu minte, desenele,alea mai multe, erau sambata la Gala desenului animat… Incepeau pe la ora 14.
O data, am chiulit de la scoala ca sa le vad. Am facut prostia sa ma duc totusi, avand a doua ora tot de romana. Am gasit ca scuza de intarziere, motivul ca m-au pus parintii sa sparg lemne… Cine a venit la sfarsitul orelor la mine acasa? Ati ghicit… profa de romana, ca sa-mi dojeneasca parintii ca m-au privat de invatatura… Nu vreti sa stiti ce a urmat!
Da! Pe timpul ala, profesorii, veneau acasa, daca faceai diverse chestiute pe la scoala…
Robotel din pachete am facut si eu :))
Camel, Kent, Marlboro, completat cu Snagov.
De toate :)) Uitasem de robotel. Foarte faina ideea asta de articole.
Doar de tigarile Snagov nu cred ca imi amintesc, desi banuiesc ca erau si prin anii 90.
Cartonate si necartonate. Diferea filtrul.
Mai sunt, mai sunt:)
Faci confuzie….nu puteam sa punem Snagov la ribotel pentru ca era la fel ca pachetul de Carpati din hartie,adica,necartonat si nu era bun.
Citesc cu multa placere tot ce scrii,mai ales ca imi aduce aminte de tinerete mea.Sa continui sa scrii ca ma relaxeaza totul ai mult talent.
Merci. Sper sa citesti si articolele despre prezent:)
Țin să te corectez…ecranul albastru pentru TV (am avut un Venus identic) nu era pentru a da impresia ca imaginea este color, ci pentru protectia ochilor ! Dacă nu mă inșeală memoria, am văzut la cineva chiar hrtie indigo care inlocuia acel ecran …ce vremuri ! :)))
Cred ca erau diferite, eu am avut geam colorat.
Pingback: “Nu îmi vaccinez copilul! Am citit eu pe forumuri că nu e bine…” - Cronica Carcotasilor
Din ce imi amintesc eu, imi facea tata teren de fotbal dintr-o bucata de placaj pecare batea cuie ce erau pe post de jucatori iar marginea terenului erau un elastic putin mai lat, mingea era o biluta de la rulment si cu lingurite de plastic de la inghetata „şutam” la poarta! Pe vremea aia habar nu aveam de atv, insa erau carturile cu rulmenti! Mama deci ce curse mai trageam pe soselele in panta! Nu ne era frica de masini, pt ca circulau foarte, foarte rar si erau putine! La inceputul anilor 90 erau desenele alea cu SandyBell; dupa-masa in special in vacantele de vara, era plin de copii in spatele blocului, zarva mare; la 18,30 cand incepeau desenele, pustiu, liniste.. toti eram in case cu ochii in tv. La 19 cand se terminau, galagie din nou:) mergeam pe santierele blocurilor in constructie, in anii 80 se construia masiv, si „furam” chit din niste butoaie, faceam bilute si suflam in eboneta- faceam adevarate mitraliere din teava de eboneta. Oricum…sunt convins ca am avut o copilarie mult mai frumoasa si mai sanatoasa decat generatiile de azi?
ebonita…pe la mine se chema „teava tuberman”. dup-aia am aflat ca era „tub Bergman”.
Snagovul era de calitate, de la Timisoara si Sf.Gheorghe si mai iute la gust ala de Iasi parca…