Adresa GPS: Strada Garoafelor nr. 4
Voce GPS-Nevasta: Iti explic, iubitile, ca nu e greu. Stii magazinul ala de la care am luat bratarile ale pictate… langa barul unde canta ala cu ochelari care ii placea lui… pe colt a fost inainte un fel de salon. acum 10-15 ani… langa, langa vitrina aia cu… de o decoreaza aia misto toamna?
Stii, normal ca stii! Ei, acum treci strada de cu floraria, care era acum doi ani, tot pe partea dreapta, sau nu, pe partea cealalta, si intri, stanga era, si intri pe straduta aia ingusta, cu bordura inalta, unde o lovesc mereu.
-A, esti la 10 metri de mine, in stanga.
-Da, exact! Exact!
Voce GPS-Soacra: Strada Garoafelor? Cand ai venit la noi pentru prima data, in Militari, si noi ti-am deschis usa si te-am primit, desi fata noastra era insarcinata si noi nu stiam… Acolo era apartamentul nostru, inainte sa ne mutam langa voi, ca nu avea cine sa il creasca pe ala mic. Ei, de la apartamentul ala, fosta noastra casa, unde aveam si vecini buni, o iei inspre casa noua, unde sunt numai nebuni vecini. Cand treci de piata de unde cumpar eu rosii bune, din alea mari si romanesti, nu din alea de plastic de care tot cumperi tu din supermarket, o iei la dreapta, pe langa hala de peste. La un moment dat, pe la blocul unde statea fostul iubit al fiicei mele, care acum e avocat si o duce bine, o iei la stanga, langa gradinita unde il duc eu pe ala mic, ca voi nu aveti timp dimineata. Daca aveam cheie de la voi, veneam dimineata, inainte sa va treziti, si iti lasam o schita desenata.
-Adica trebuia sa o iau la stanga 10 metri?
-Ai trecut demult, Fostul iubit al fetei mele era acolo de juma’ de ora! Asa o orientare avea…
Voce GPS-Mama: Ce faci, mama? Pe strada Garofitelor ajungi? Esti langa metrou? Da? Ai mancat ceva azi? Daca nu, opreste-te si tu in drum si ia ceva cald, e un restaurantel micut in strada, unde te duceam eu cand erai mic la gradinita. Sa iei o ciorbita calda, maica! Apoi o iei spre tusica Elena si, unde a lucrat finul Costel la magazin se face o strada. Ei, nu o iei pe strada aia, pentru ca te opresti sa iti iei si ceva la pachet, dar sa iei si lu’ ala mic, da? Sa-i spui ca de ma mameie. Il iau eu de la gradinita azi? Apoi, dupa ce iei pachetel, te intorci exact de unde ai plecat, langa metrou, si o iei in dreapta 10 metri, da?
-Da!
-Sa il suni si pe tatal tau, ca astepta telefon de aseara.
Voce GPS-Amanta: Ce faci, pui mic? La care metrou esti? La tine la bloc? E si ea? Esti cu ea? E si ea acolo? Strada Garoafelor e in drum spre mine. Toate strazile sunt in drum spre mine. Numai ca asta e exact in partea opusa. Ne despartim, mi-am dat seama ca esti cu ea si trebuie sa ne despartim. O sa iti fac un ultim serviciu: sa iti spun unde e strada aia nenorocita! Deci o iei inspre restaurantul nostru, ca numai acolo ma scoti, cred ca e singurul in care nu te vad cunoscutii, apoi mergi inspre centru. E un magaoin cu chestii misto de casa, lustre, mobila… Treci de el, ca acolo nu intri niciodata cu mine, ci numai cu nenorocita aia. Normal, de ce sa mergi cu mine la mobila, ca doar nu stam impreuna?! Si imediat langa sex shop, stii tu care, intri in gang si aproape ca ai ajuns. Ai inteles unde e strada Garoafelor? Te duci cu ea?
-Cred ca am inteles. E la 10 metri in drapta metroului.
-Nu mai vorbi de metroul de la blocul tau, in prezenta mea! Nici nu vreau sa stiu ca exista, intelegi?! Nici nu vreau sa stiu ca voi doi mergeti impreuna la un metrou. Cand ajungi la mine?
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.
Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:
https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.
Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.
Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.
– It’s so exotic! Who is this?
Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.
– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.
– Toţi rude?
– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”
#cronicileunuibarbat
