Si Liviu Avram (Adevarul), acum si Moise Guran(moise.ro) ii adreseaza scrisori deschise lui Klaus Iohannis.
Probabil, fiind scrisori deschise, ajung sa fie citite de altii, inaintea lui . Poate ca asta e greseala. Poate ca ar trebui sa fie inchise si trimise direct la Cotroceni, cine stie…
Herr Prezidente in sus, Herr Prezidente in jos, fa ceva, ajuta-ne, actioneaza, fii presedintele nostru! Guran chiar il compara pe neamt cu Avram Iancu. Mesajele din cele doua scrisori sunt multe, dar in esenta putine, adica unul singur: HERR PREZIDENTE, DIZOLVA ODATA PARLAMENTUL!
Dar Herr Prezidente tace. Guran crede ca ar putea fi vorba si de interese de securitate nationala, dar nu e sigur. („Plec deseori de la premisa că Președintele Iohannis are în vedere și rațiuni de securitate națională pe care noi, muritorii, n-avem cum să le știm. De exemplu, a obținut, cum-necum, de la această majoritate parlamentară, acordul pentru achiziționarea rachetelor Patriot, în ciuda faptului că liderul acelei majorități a încercat șantajarea națiunii, creând o vulnerabilitate de securitate.”)
Apoi Guran il asigugura pe Herr Prezidente ca: “dacă nu intrați în scenă acum, vă promit că nevastă-mea fie va vota în 2019 pe altcineva, fie se va alătura celor 61% care stau acasă la vot.” Eu cred ca in mometul acesta, Herr Prezidente se pregateste de culcare si cineva ii trimite mesaj pe WhatsApp:
-Herr Prezidente, e groasa! Daca nu intrati in scena acum, nevasta lui Guran nu o sa va mai voteze!
-Ce sa fac? Sa intru in lupta, consilierul meu?
-A, nu! Nici vorba! Postati ceva pe facebook, exprimati-va ingrijorarea si preocuparea!
In scrisorile celor doi, Avram si Moise, avem toate argumentele din lume:
-fratilor, e frig, nu mai iese lumea la miting, desi noi strigam pe facebook!
-huo! Astia ne fura Justitia!
-sunteti politicianul cu cele mai multe voturi, Herr Prezidente!
-FITI AVRAM IANCU AL NOSTRU! (asta nu e argument, da’ e mobilizator)
-„Fa ceva! Bunaoara un gest tenerar!”(Liviu Avram)
-„Intrarea în scenă a Președintelui Iohannis nu mai poate fi amânată. Și așa a fost prea mult amânată.” (Guran, cu repetitie)
-” E naspa, bro! Chiar trebuie sa te trezesti!” (In rezumat. Eu.)
In ceea ce ma priveste, propun ca fiecare roman sa scrie o scrisorica, in care sa includa formularea Herr Prezidente si o lunga lista de motive pentru care el ar trebui sa se trezeasca. Poate avem noroc.
Daca nu se va intampla asta… GHINION!
PS: Pana la Herr Preziente, scrisoarea mea viitoare va incepe cu adresarea “Herr Seppl.“ Pentru cei ce nu stiu, asta inseamna: „Domnule Mutulica.“
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Nu rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.
Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:
https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.
Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.
Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.
– It’s so exotic! Who is this?
Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.
– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.
– Toţi rude?
– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”
#cronicileunuibarbat
