Doamna Firea, daca dumneavoastra nu ati fi existat, ar fi trebuit sa va creeze cineva.
Dar acum nu vad cine, ca Einstein e ocupat.
Conduceam azi pe strada masina mea fara capace de roti (le-am pierdut ieri, cand am dat intr-o groapa pe langa Piata Rahova), cand deadata mi-a venit in cap ideea: „bai, ce ar fi sa avem si noi un „eveniment cultural si pirotehnic” in Bucuresti, de Revelion? Apoi nu m-am mai intrebat nimic timp de cateva minute pentru ca am dat cu roata intr-o mare groapa marcata cu o sticla de plastic si un betisor. Nu, nu! Chiar e vina mea ca nu am vazut betisorul la ora 6 seara, cand e intuneric! Ar trebui sa fiu mai atent.
Acum continui drumul pe jos, merg la un prieten la spital, face nsite investigatii. Pe parte stanga, dupa Podul Grant vad niste dughene. Arata ca alea pe care le-a darmat Basescu, mici , insalubre, cu termopane albe. Ca in 1990. Nu stiu cand au rasarit aici. Si stiti ce ma gandesc acum, in timp ce le vad, asa jegoase, cu aspect de cotete de porci? „Bai, ce tare ar fi sa avem si noi in Bucuresti, de Revelion, un „eveniment cultural si pirotehnic!!! Unul scump, cu trupe de mana a doua, pentru care Primaria Bucuresti sa dea sute de mii de Euro! Vreo 500 000 E!”
Acum citesc pe PS News. Chair ati dat 500 000 de Euro pentru spectacolul de Revelion. Cica o va organiza o firma-prietena, probabil singura care a stiut de licitatie. Oamenii aia rai de la PC News afirma ca ati publicat anuntul licitatiei pe 11 decembrie, iar temenul limita era pe 15. Nici naiba nu a putut sa intocmeasca documentatia in termen atat de scurt, in afara de firma-prietena. Cica aia o aveau pregatita ince de prin august.
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Dar eu cred ca ziaristii astia sunt oameni rai, doamna Firea. Trec de dugehnele alea care se inchiriaza „la licitatie”, de langa televiziune. Alea de ce sector tin? Tot de la PSD e primarul, nu?
Chiar acum urc intr-un autobuz care are Wi Fi, asa cum ati promis in campania electorala. „Autobuzele gratuite si si care vor veni la timp. Vom avea si banda special pentru transportul in comun!” Va amintiti? Eu sunt convins ca are Wi Fi, dar nu il prind eu, ca am telefon prost. Ei, macar are sauna vara, dar bucurestenii astia nu stiu sa aprecieze un autobuz cu sauna si injura mereu. Chiar, stiti la ce ma gandesc acum, in timp ce stau ca sardeaua in autobuz si am in buzunar doua maini ale unui necunoscut, iar in spate nu vreau sa stiu ce ma impunge? Ma gandesc: „bai, cat de tare ar fi sa avem si noi un „eveniment cultural si pirotehnic” de Revelion, in Bucuresti! Unul de jumatate de milion de Euro, sa fie aroganta! Plus artisii, inca vreo juma’ de milion! Fara numar!!!”
Am ajuns la spital. Am venit sa ii aduc medicamente de la farmacie. Anestezice si alte chestii banale. Eu l-am intrebat daca sa cumpar si ata si ace pentru operatie, dar inteleg ca din aia mai au. I-am luat si o farfurie plus o cana, ca astea de aici au ruginit. Putin, nu mult. Si mancarea… eu zic ca mancarea din spital e foarte buna, seamana cu aia din armata rusa, din timpul razboiului. Cand mancau pamant. Inteleg ca pacientii internati de aici sunt norocosi ca nu mai au doar medicamente, dar inca mai au anestezice pentru operatii. Eu zic ca au conditii bune, unii si-au adus spuma poliuretanica de acasa si acum nu mai intra curentul pe langa geamuri. Si resouri. Vine medicul, e cam amarat, tine capul plecat.
-Domnul doctor, e bine? Cum a fost operatia?
-E bine, mortii ma-sii de spital! Mi s-au terminat tampoanele si seringile sterile chiar la limita! P… mea, bine ca nu a cazut iar curentul, ca generatorul ala chiar nu stiu daca mai tine inca o operatie!
-Domnule doctor, ar trebui sa fiti mai optimist! Stiti ce vom avea noi, la Bucuresti, de Revelion?
-Ce?
-Un „eveniment cultural si pirotehnic” de 500 000 de Euro! Nu va bucurati?
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK.
Fragment:
„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu. Creierul său nu funcționează până ce alcoolul nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
