„Ba, Ambasada Frantei! Tu nu vezi ca esti proasta? Esti incredibil de proasta!” a declarat Serban Nicole, intre salata de boeuf si piftie.
„Ai declarat tu, Ambasada Frantei, ca poti sa iti traduci singura Legile Justitiei si ca nu sunt misto, nu? Stii cat de proasta esti? Vezi ca ai ceva intre dinti, ti-o fi ramas niste mucegai de la branza aia mucegaita a voastra, ca voi nici branza neputrezita nu aveti si veniti sa o luati de la romani!!! Am mancat odata branza la Paris si avea penicilina in ea,
„Iti place cand mananci branza romaneasca, ambasada Frantei? Iti place, nu? D’aia proaspata. Stii ca am niste poze cu Turnul Eiffel facand sex an*l? Stii cum face? E intins la voi pe Sena acolo, intr-o barca, impreuna cu Big Ben. Pai daca le scot eu zilele astea pe piata, ce zici? Mai stii tu singura sa iti traduci legile alea, ambasado?
Aveti soferi? Va dati mari ca aveti soferi la ambasada? Asta e o aluzie ca eu am fost sofer de interlop? Nu vezi ce proasta esti? Am un mesaj de la Olguta pentru tine: „TUOI LA AMBASAD SEI STIUPID VOULE VU CUSHE AVEC NOI SE SOAR? 100.”
Eu cred ca esti curva, bai ambasado! Si tu si celelalte ambasade sunteti niste paarasute.
Dar, de fapt, ce inseamna cuvantul asta: ambasada?”
Serban Nicolae, fost sofer de interlop, actual datator de legi si aparator al morale in Parlamentul Romaniei
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK.
Fragment:
„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu. Creierul său nu funcționează până ce alcoolul nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
