Bai, deci nu mai putem sa traim fara sa ne invete un LIFE COACH cum sa o facem!

Am o prietena care nu mai poate sa traiasca singura. Pentru ca viata…
Si ea lucreaza la o multinantionala din Pipera. Stres mare, predari multe, glume despre deadline-uri si despre amanta CEO-ului, cafea scumpa si ajuns tarziu acasa. Viata personala spre zero, ca orice tanar pus pe cariera.
Asa ca, intr-o zi, o colega i-a spus:
-Fata, tu ai nevoie ASAP de un LIFE COACH!
Si ea si-a luat un unul. Cu camasa alba, ochelari si costum de firma. Genul care iti vinde Turnul de Vecghe pe la usa.

In cazul in care nu stiati, un LIFE COACH din asta e un om care iti spune cum sa traiesti. E antrenorul tau de viata, fara de care nu mai poti sa respiri. Bine, respiratul e putin cam scump, daca nu LIFE COACH-ezi pe banii companiei: o sedinta de jumatate de ora costa intre 25 si 300 de Euro. Nu e ieftin sa iti spuna unul cum sa traiesti. Deloc!
Mai intai a analizat-o. S-a uitat la ea pe sub ochelari si i-a zis:
-Andreea, ai un nivel de stres foarte mare!
No shit, Sherlock! Sa ii spui unei fete care e atat de disperata, incat sa vina la tine sa o inveti sa traiasca ca are un nivel de stres mare, trebuie sa fii cu adevarat inteligent!
-Mai intai trebuie sa te relaxezi! A continuat.
Si Andreea s-a relaxat. Nu pentru mult timp, caci sedinta s-a terminat.
-Prima sedinta va costa 100 de Euro, e de inceput.
A doua zi, Andreea a muncit peste program, a ignorat SMS-ul de la iubitul sau („Cand ajungi acasa?”), a facut niste ore suplimentare, evident neplatite, in speranta ca seful o va remarca si ii va mari salariul. Avea nevoie de bani pentru LIFE COACH, ca sa ii spuna cum naiba sa traiasca in continuare.

A doua sedinta a fost si mai utila:
-Trebuie sa stabilim obiectivele personale! A zis LIFE COACH.
-Wow! Nu am timp de viata personala pentru ca muncesc prea mult!
-Prietenul tau ce zice?
-Ah, trebuia sa il sun!
-Muncesti prea mult, Andreea! Un obiectiv personal imediat este sa muncesti mai putin, sa ai timp pentru tine. A doua sedinta e 150 de Euro.
A doua zi, Andreea a ramas patru ore in plus peste program, in speranta ca seful ei o va remarca si va avea bani sa plateasca Antrenorul de Viata! (cum suna! Wow!)

A treia sedinta, in care i s-a spus ca trebuie sa depaseasca obstacolele interioare, ca trebuie sa fie puternica si alte cacaturi, a costat-o 175 de Euro.
A doua zi, Andreea a ramas la birou mai mult… Si a renuntat la cafea. O cafea in Pipera este 15 lei, nu si-o mai permite.
Prietenul ei i-a dat mesaj ca o paraseste, ca si asa ea nu o sa isi dea seama. Dar Andreea nu s-a ingrijorat si a fugit la LIFE COACH, ca sa ii spuna ce sa faca. Pentru ca, nu-i asa, cu el alaturi treci peste orice rahat din asta.

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

In urmatoarele sedinte, LIFE COACH i-a spus ca:
-viata ei e dezordonata (foarte, foarte inteligent!);
-ca nu e echilibrata (pfoai!);
-ca are nevoie de un iubit (ea era oarba, nu stia asta);
-si ca trebuie sa capete incredere in ea.
Andreea i-a spus ca incredere are, dar timp de iubit si de muncit pentru platit LIFE COACH nu are. Trebuie sa aleaga.
LIFE COACH i-a spus sa aleaga plata lui pentru ca, nu-i asa, „DACA IUBITUL NU TE ASTEAPTA, NU TE MERITA!”
In toate zilele a muncit peste program, dar a invatat de la Antrenorul de Viata (nebunilor!)
-cum sa isi imbunatateasca relatiile personale (desi nu are timp de asa ceva);
-cum sa fie echilibrata (se trezeste in fiecare la 5 dimineata, ia niste pantaloni fuchsia pe ea si face Yoga, apoi seara adoarme in metrou, in drum spre casa);
-cum sa gestioneze crizele din relatii (nu mai are crize in relatii, pentru ca nu mai are relatii);
-cum sa faca pipi lla 12 noaptea;
-cum sa manance impacata cu sine (intra intr-un fel de Nirvana dupa ce face Yoga. Dar ar putea sa fie si de la balonare, mananca numai porcarii, nu are timp)
Practic, LIFE COACH e un fel de viata a ta. In scurt timp nu mai poti face nimic fara sa ii spui lui, fara sa iti impartaseasca lumina, fara sa te ajute sa mergi, sa te scoli, sa respiri, sa te speli pe ochi, sa te dezvolti.

4000 de Euro a costat-o pe Andreea treaba asta, vreo 30 de sedinte. Fostul ei preieten, la care nu ajungea seara acasa, s-a insurat si e bine, la casa lui.
Acum ea mai face unele sedinte prin Skype, care sunt ceva mai ieftine, in care LIFE COACH ii spune cum sa treaca peste aceasta neimplinire.
Fetelor, baietilor, daca vreti sa traiti o viata a voastra, una pe care sunteti stapani, trebuie musai sa va luati un LIFE COACH din asta! Cum dracu’ sa va traiti viata, daca nu va invata cineva cum sa o faceti? Fraierilor! Nu mai stiti ce e modern acum, nu mai stiti ce basini sunt la moda in lumea corporatista, a parvenitilor si a baietilor cu bani din Bucuresti!
Daca nu merge cu asta, incercati cu niste cursuri motivationale.
Kill me!
OFERTA:

 

 

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

 

 
 

 

 

Fragment:

„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu. Creierul său nu funcționează până ce alcoolul nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”