Astia ne-au furat pana si zapada.

Inca de prin septembrie citesc si ascult stiri care spun acelasi lucru:

Asa ca m-am pregatit psihic si fizic.
Pe 1 septembrie 2017, am pus muraturi, 15 borcane mari de gogonele, varza acra si tot ce trebuie sa imi ajunga pana in martie. Apoi am auzit la Busu ca e mai rau, iarna grea va tine pana in aprilie. Si mi-am mai pus cinci borcane.
Am cumparat geci noi de iarna, cu dubla captuseala. Am dat banii pe ghete  mai inalte si mai rezistente.
Am luat lanturi mai groase pentru cauciucurile masinii, o caruta de bani am dat pe ele. Apoi am citit ca vine zapada de la rusi si ca e mult mai rau decat se credea. Asa ca am plusat cu o masina electrica mica de deszapezit.
Ce n-am facut? Pai, daca e Alaska, sa ne pregatim ca in Alaska!
Am o provizie considerabila de carne, pusa la congelator, de tuica, in caz ca ramane cineva inghetat, de medicamente impotriva racelii, de paine congelata (mi-am mai luat un congelator). Mi-am cumparat si un generator, pentru ca nu te joci cu iarna de la rusi. Si Napoleon a pierdut batalia cu ea! Poate si pentru ca n-avea generator.
Am vazut documentare despre iarna lui ‘54, am cumparat carti: “Cum supravietuim in caz de inghet”, “Ce facem in caz de degeraturi”, “Ce mananca eschimosii”.
Si a venit luna noiembrie. La data MARELUI VISCOL eram infofolit tot, in fata casei si il asteptam. Dupa trei ore de asteptare, tranpirat tot, cu apele curgand pe sub cele trei geci de pe mine si cu degetele picioarelor ude pe sub ghetele imblanite, am inteles ca nu mai vine.
In decembrie am asteptat marea zapada. „1, 5 metri de zapada!” anunta INMH! Am luat de urgenta bilete in Cipru, la caldura. Praf s-au facut toate economiile, dar trebuia sa fugim ca sa nu murim de frig.

Ce sa mai, urma sa fie groasa! Dar n-a fost. Si acum, de Boboteaza, cand trebuia sa inghete apa in acvariul cu pesti, a fost la fel de cald.

In conditiile astea, intreb si eu:

1. Mie cine imi plateste muraturile?
2. E o mica posibilitate, mica de tot, ca astia de la INMH sa fie incompetenti?
3. Am 100 de litri de tuica, de vanzare, vrea careva?
4. Ba, astia ne-au furat chiar tot, de aia nu mai ninge? Ne-au furat pana si zapada?

Daca ai idei din astea cu LIKE&FOLLOW PE FACEBOOK, paginile sunt Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: CRONICA „50 SHADES OF GREY”-PARTEA A TREIA.

poza:facebook


FRAGMENT:

”La 40 si putin de ani esti fix la jumatate. Nedefinit.
Prea tanar pentru a plange sau rade la amintiri. Si prea batran ca sa nu ai mii de amintiri la care sa iti vina sa plangi sau sa razi.
La 40 de ani esti jumatate armasar si jumatate martoaga. Desi in mintea ta te crezi inca un armasar, copiii incep sa te vada ca pe o martoaga.
E dubios.
Cea mai trista zi a vietii mele de pana acum, in ceea ce priveste varsta, a fost acum cateva veri, prin 2015, cand urcam intr-un lift cu o fata superba. Cam 20 de ani, model pe orice podium al lumii, dar nu din ala uscat si ofilit, mirosind extraordinar, bucle blonde, fusta scurta, picioare pana la Cer si ochi de caprioara flamanda. Genul cu care ai vrea sa stai doua ore in lift, apoi sa schimbati numere de telefon.
-Sarutmana, domnule!
Si te loveste! Prima lovitura de ciocan vine in moalele capului.
Doare.
-Buna.
-Eu sunt fata lui Relu, nu ma recunoasteti? Caut un apartament in zona. Eram mica atunci cand ne-am mutat din cartier. Stateati la mansarda, la casa de peste drum, iar eu la blocul de langa.
A doua lovitura este direct in organul genital. Tare, drept la tinta.
Brusc, iti dai seama ca, oricat de armasar te-ai crede, ai 40 de ani de istorie in spate. Pruncii pe care ii vedeai acum aproape 20 de ani au intrat la Facultate si iti zic „sarutmana, nenea”?
-Domnule, mergeati la strand cu mine si cu tata, pana sa ne mutam. Mai stiti? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitura. Caprioara a lovit drept in suflet, cu cel mai ascutit cutit care s-a inventat vreodata: cuvantul.
-E bine! Hai la noi, o sa e bucure sa te vada.
-Vin! Cum sa nu! Ce imi placea cand ma dadeati in leagan!
La 40 de ani, incepi sa te hranesti din amintiri.
Mintea ta face, fara sa vrei, primul pas spre „ce bine era pe vremea mea!”
-Hai, intra! Cred ca mai avem cacao cu lapte.”
CARTI, DE AICI.