Ce mai vinde Biserica…

Cand intri intr-o biserica ortodoxa, te izbesc aceste afise.
Cele zece porunci au trecut in plan secundar. Cu greu poti sa gasesti una scrisa. In schimb:

De unde trag concluziile:
1. Este mare pacat sa ii imbogatim pe cei care fac comert, cumparand lumanari de la ei.
E mai grav, spre exemplu, decat „a-ti insela aproapele”.
Ati vazut dumneavoastra afise in biserici cu „Nu iti insela aproapele.”?

2.Nu cumpara lumanari din alte biserici. Ca si cum ele ar functiona pe principiul societatilor comerciale concurente.
Daca ai  incalcat cele doua reguli de mai sus, esti bun de plata:

…doar 5000 de lei pentru o lumanare „straina” aprinsa pentru morti. Si la vii e la fel. Daca ai facut asta esti infractor de lumanari. Iti poti spala pacatele cu o mare amenda si niste aghiazma pe stomacul gol.

Daca nu ai timp sa mergi la biserica, nu te ingrijora. BOR s-a gandit si la asta. Acum ai noua AGHiAZMA TO GO.
Si alt pacat capital: MESTECATUL.

Cine spune ca BOR nu tine pasul cu vremurile?
Poruncile „Sa nu ucizi.” „Sa nu fii desfranat.” „Sa nu furi.” au fost inlocuite pe pereti cu: „Sa nu cumperi lumanari de la concurenta.” „Sa iti iei cea mai buna AGHIAZMA TO GO”  si „Sa nu mesteci guma.”

PS: Uitati de medici! A venit apa sfanta din Raul Iordan! Vindeca orice si pe oricine, mai putin pe agramati.

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.  Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment:

„– Bunica… a murit bunica! Azi-dimineaţă…
Unchiul se ridică în picioare şi se închină.
– Bunica?! Haoleeeu! A murit bunica?
Totuşi, i-a luat puţin să îşi dea seama pe ce lume este. Mă aşteptam ca această discuţie să dureze cel puţin două ore. Treizeci de ani de alcoolism omoară neuronii pe capete!
Unchiul meu e acum ca un copil mai mare. Aseară, înainte de înmormântare, tata l-a prins în camera de veghe, zisă şi bucătăria, unde era depusă bunica. Stătea lângă coșciug şi o ruga să îi facă de mâncare.
– Săraca Buni! ţipă unchiul şi ridică un pahar de ţuică. Să bem pentru morţi!
Şi toarnă pe covor un sfert de picătură.
– Morţii cu morţii şi noi cu noi! Nu risipim băutura! Lăutari avem?
– Tată, noi sigur suntem rude cu ăsta? mă întreabă Mini Silviu.
– Tată, noi sigur suntem rude cu ăsta? îl întreb şi eu pe tata.
Sunt multe momente când am şi eu îndoieli.
Pe drumul spre casă, Amelia mi-a spus că „totuşi o iubea pe bunica, aşa nebună cum era“, iar Mini Amelia:
– Am fost întotdeauna invidioasă pe fetele care îmi povesteau despre bunicile lor care le ţineau pe genunchi, le spuneau poveşti şi le dădeau sfaturi. Bunica mea mi-a dat numai râie.
– Şi mâncare, a completat Amy. Dacă nu era ea, aveam cu cinci kilograme mai puţin.
Şi am râs toţi. Dacă bunica avea o calitate, aia era: ne îndopa pe toţi ca pe porci.”
.”