Doamna Kovesi, Silviu Iliuta sunt. Vreau sa va rog frumos ceva. Daca la noapte suna la usa unul mic, usor cocosat, ce pare iesit din desenele cu strumfi, sa nu ii raspundeti. Daca aveti lumina la intrare, o sa vedeti ca are o moaca vicleana, un neg langa gurita si multe foi scrise de altii, pe care el doar le citeste.
Stiu ca nu pare, dar e un tip extrem de siret. Tehnica lui e sa va vorbeasca o ora si 20 de minute. Nu trebuie lasat, repet, NU trebuie lasat sa deschida gura!
E un fel de superputere a lui. Pare bland si nevinovat, dar o sa isi scoata foile din servieta si o sa va spuna ceva de genul:
-Azi implinesc sase luni de acum sase luni de cand am mai fost la usa dumneavoastra ca sa va dau afara din casa. Peste un an voi sarbatori doi ani de cand tot incerc. Reprezint Justitia independenta de adevar si va acuz ca ati murdarit imaginea Romaniei in cartier si ca din cauza dvs. toata Europa crede ca aici este coruptie. Ati prins niste hoti care v-au intrat in casa, iar asa ceva nu se face, fiindca imaginea de tara fara hoti este importanta. La punctul 18 va acuz cu un citat din actimelnews si alte ziare de scandal, care v-au dat in vileag ca prindeti borfasi. Alte acuze mai am la punctul 19, si aici as spune ca nu e normal sa nu veniti la sedintele cu vecinii, cand va cheama in special seful meu cel mustacios.
Vedeti, doamna Kovesi, o sa va vorbeasca asa pana ce va sinucideti de plictiseala. De pe la punctul 7 incolo nu veti mai rezista si ii veti cere sa taca. Nu o sa taca, el va citi din foile lui indiferent de ce spuneti, indiferent ca il tineti afara si a inceput sa ninga. El doar citeste, are ordin, citeste, nu gandeste!
Asa ca, daca vine la usa dvs, doamna Kovesi, nu il lasati sa deschida gura ca va paste sinuciderea prin plictis. Lasati-l sa vorbeasca la el la partid acolo, nu e problema!
Daca e ceva, ma sunati si vin cu dopuri de urechi.
Silviu
Acesta este un PAMFLET. Daca mi-ar fi raspuns, ar fi fost asa:
Daca ai idei din astea cu LIKE&FOLLOW PE FACEBOOK, paginile sunt Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: CRONICA „50 SHADES OF GREY”-PARTEA A TREIA.
Ia carti, sunt bune la facut cornete! SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
”La 40 si putin de ani esti fix la jumatate. Nedefinit.
Prea tanar pentru a plange sau rade la amintiri. Si prea batran ca sa nu ai mii de amintiri la care sa iti vina sa plangi sau sa razi.
La 40 de ani esti jumatate armasar si jumatate martoaga. Desi in mintea ta te crezi inca un armasar, copiii incep sa te vada ca pe o martoaga.
E dubios.
Cea mai trista zi a vietii mele de pana acum, in ceea ce priveste varsta, a fost acum cateva veri, prin 2015, cand urcam intr-un lift cu o fata superba. Cam 20 de ani, model pe orice podium al lumii, dar nu din ala uscat si ofilit, mirosind extraordinar, bucle blonde, fusta scurta, picioare pana la Cer si ochi de caprioara flamanda. Genul cu care ai vrea sa stai doua ore in lift, apoi sa schimbati numere de telefon.
-Sarutmana, domnule!
Si te loveste! Prima lovitura de ciocan vine in moalele capului.
Doare.
-Buna.
-Eu sunt fata lui Relu, nu ma recunoasteti? Caut un apartament in zona. Eram mica atunci cand ne-am mutat din cartier. Stateati la mansarda, la casa de peste drum, iar eu la blocul de langa.
A doua lovitura este direct in organul genital. Tare, drept la tinta.
Brusc, iti dai seama ca, oricat de armasar te-ai crede, ai 40 de ani de istorie in spate. Pruncii pe care ii vedeai acum aproape 20 de ani au intrat la Facultate si iti zic „sarutmana, nenea”?
-Domnule, mergeati la strand cu mine si cu tata, pana sa ne mutam. Mai stiti? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitura. Caprioara a lovit drept in suflet, cu cel mai ascutit cutit care s-a inventat vreodata: cuvantul.
-E bine! Hai la noi, o sa e bucure sa te vada.
-Vin! Cum sa nu! Ce imi placea cand ma dadeati in leagan!
La 40 de ani, incepi sa te hranesti din amintiri.
Mintea ta face, fara sa vrei, primul pas spre „ce bine era pe vremea mea!”
-Hai, intra! Cred ca mai avem cacao cu lapte.”
CARTI, DE AICI.
