Cum naiba am supravietuit fara biberoane sterilizate?

In fata mea, la farmacie, o proaspata mamica a cerut:
-Sterilizator de biberoanele medium cu display cu led, din acela cu cleste de rezerva, sa faca bip, ca mai am unul fara avertizor sonor si trebuie sa vad eu cand s-a sterilizat, sa aiba inchidere automata de capac si sa fie cum am vazut la televizor reclama, cu doua straturi de protectie impotriva bacteriilor!
Acum ma intreb cum dracu de am supravietuit eu in copilarie, band ca prostul numai lapte din ala nesterilizat, uneori putin acru, din sticlele alea reciclabile, de la mai foloseau unii sa puna prenadez in ele.

Am postat asta pe pagina mea si o mamica, activista pe grupurile de mamici, m-a luat la rost. Va reproduc integral dialogul:

-Stii ca inainte, domnu’ Iliuta care le stie pe toate, beai lapte-lapte, nu ca acum?
-Lapte-lapte, adica lapte de vaca-vaca, doamna?
-Exact, cum se gaseste la automate ca la Ferma sau la tarani.
-Si de ce nu ii dati din ala?
-Cum sa ii dau lapte-lapte? Stiti cate bacterii are ala?
-E rau sa aiba bacterii, doamna?
-Bineinteles ca e rau, radeti de mine? Am fata de proasta?
-Doamna, si dumneavoastra aveti bacterii chiar acum, pe limba. Mii! Mii de bacterii.
-Cum va permiteti? Cred ca deja ati satit calul.
(Aici discutia s-a blocat putin, am ramas usor suspendat.)
-Doamna, e un adevar.
-Vad ca sunteti absolut obraznic cu mine si nu va permit. Eu zic sa treci la aia de te citesc pe tine si sa lasi sfaturile pentru mamici ca nu te prinde. Inainte, cand eram noi mici, nu aveam nici macar lingurite de silicon, ce sa mai spun de altele…
-Aveti lingurite de silicon pentru bebelus, doamna?
-Normal ca am! De la Avent, ca si biberoanele!
-Aha! Doamna, la ce sunt atat de bune linguritele de silicon?
-Chiar nimic nu stiti! Sunt bune ca sa hranesti copilul inainte de a il hrani cu linguritele normale, domnul Iliuta!
-Normale, adica… de fier?
-Nu de fier, Doamne Fereste! Alea au bacterii cat cuprinde! tot de silicon, dar mai mari, fara bacterii, sterilizate la o temperature…
-Si dumneavoastra aveti bacterii, doamna…
-Iar incepeti,? chioar am vrut sa va scriu ca sa va dau niste sfaturi si vad ca va tineti de misto.  E vorba de lingurite de silicon tratate antialergic cu strat termo..
-Doamna, pot sa va rog ceva? Haideti sa mai vorbim si maine despre asta, acum am grija de aia mica, i-a cazut ceva pe jos si vreau sa suflu.
-Ce sa faceti, domnu’ Iliuta?
-Sa suflu. Au trecut maxim 5 secunde, adun piureul de pe parchet, il pun inapoi in lingurita si ii dau. Mai vorbim!
-Sunteti tampit, domnule!
M-a blocat.
FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”