“Am citit si noi despre sampania de 100 000 de euro cumparata ieri de la Loft”, ne-a declarat patronul Flatulence, celmai nou club de lux din Mamaia.
“Si va spun ca asta e nimic! Noi am lansat acum la Flatulence, o sampanie din gama de lux de la Monaco, cu firicele de aur prin ea, invizibile toate. De asemenea, noua sampanie nu ingrasa deloc, poti sa bei pana crapi. Pretul ei este incepand la de un milion de euro, pentru ca e promotie si incercam sa o dam mai jos.”
“Sampania Fart merge foarte bine cu servetelele de se vand in club, vin la pachet. Cum am lansat-o in club, cum s-au dat 100 de sticle printre fartisti, cum isi zic ei. Dar noi le-am zice basinosi de Nuba si Loft. Au emigrat toti la noi, la Flatulence. Unul, al carui tata a furat miliarde din contracte cu statul, a comandat deja 40 de sampanii Fart ca sa ii faca o surpriza prietenei sale. Vrea sa umple o cada cu mirosul ei, ca lichid n-are in sticle, sa o intinda pe pitipoanca in cada, langa robinet, si sa scrie cu trandafiri pe apa: “Vrey s-a fi sotia mea?”
Deocamdata se gandeste cum dracu face sa pluteasca petalele peste aerul din cada plina cu sampanie, ca nefiind lichid acolo e mai greu. El a mai incercat sa o ceara de nevasta pe alta pitipoanca, ieri. Dar cand a desfacut sticla in elicopter, i-a lesinat pitipoanca si a cazut peste Mamaia, intr-un hotel de saraci, la restaurant, pe linia de all inclusive. A supravietuit pitipoanca, dar el nu se mai atinge de ea, dupa ca a calcat in autoservire.”
Marcela
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Cititul desteapta!!! Oferta:
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
PAGINA DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment din carte: “Căprioara m-a chemat la ea, a doua zi. Purta niște cizme negre de piele, cu toc înalt, o fustă puțin mai lungă decât batista mea și o bluză mulată. Inutil să vă mai spun că nu purta sutien.
M-am holbat la ea câteva secunde, am studiat-o bine și tocmai când să spun ceva:
-Îti place?
-E bestial!
Stătea rezemată de frigider, cu fundul lipit de el, corpul încovoiat, o mână sus, strângând tare congelatorul, până la sânge, pieptul scos în afară și cu o mână își masa sânul drept.
Îmi zâmbește cu subînțeles și ridică ușor piciorul, lăsând să i se vadă o ață neagră, pe bost de bikini.
-Îți place ce vezi?
-E bestial, ți-am zis. De unde l-ai luat?
-Ce?
-Frigiderul. Face și gheață?”.”
