“100 de euro e nimic”, cand ii face tata.

Cu cat este unul mai cocalar, mai incult si mai plin de bani, cu atat devine mai repede idolul multimii. Cu cat tac-tu are mai multi bani, cinstiti sau nu, cu atat ai mai multi urmaritori pe facebook si mai multe pitipoance care viseaza sa fie cu tine. Baiatul asta mi-a pus capac:

“100 de euro e putin”, cand ii face tata. Baiatul asta se pi*a pe tot ce misca. E cat se poate de arogant, de meltean, crede ca i se cuvine orice. Si, stiti care e culmea? Cu cat e mai arogant si penibil, cu atat mai mare este in succesul la pitipoance. Sunt sigur ca acum, azi, are coada la usa.
Ce are tac-tu?
Un depozit de constructii, 10 milioane pe an. Sau a fost parlamentar, primar sau pe la Consiliul Judetean. Poate ca fura de la stat, ca 99 la suta dintre imbogatitii Romaniei. Daca tac-tu e smecher din asta, inseamna ca ai succes garantat, esti la stiri, dai interviuri si, intr-o zi, daca de cumintesti, te apuci sa scrii si carti, apoi sa dai lectii de moralitate. Poate prezinti si o emisiune la televizor. Poate chiar una de cultura!
Bianca Dragusanu cum a inceput? Un scandal la “Din dragoste”, un sex in mare regizat, in compania lui Botezatu si o duzina de facaturi cu scantei la tv. Si ce e azi? Mare moderatoare la tv, idolul unei cire… gramezi de fete care balesc in fata televizorului cand apare ea si viseaza sa ajunga macar pe sfert.
S-a dus dracu’ total sistemul de valori din Romania. E muci! La televiziuni, idolii gloatelor sunt baieti ca pierdutul asta in spatiu si Biance Dragusene.
Tot la Antena 1, o reporterita il lauda pe alt baietel din asta ca are un yacht si apartamente la Monaco. Ala tocmai aruncase si el vreo 30 000 de euro, din banii lu’ tata, normal.
La alta televiziune, alt reporter ii ridica osanale altui meltean de bani gata, Serghei Mizil, care se lauda cu chestiile scumpe pe care le are in casa, furate de ta-si in perioada comunista. Alta epoca, acelasi model.
Pe sistemul Nicusor Ceausescu, noi, romanii, avem un cult pentru printisori. Pitipoancele ii urmaresc, multi vor sa fie ca ei. Visul multor romani e sa aiba tata bogat, sa nu munceasca si sa fie cocalari de Loft.
Sunt oameni de stiinta careisi tocesc coatele prin laboratoare, care se chinuie, in conditii de doi lei, sa inventeze ceva. Sunt cercetatori romani cu mare succes pe afara. Sunt olimpici romani care uimesc lumea. Iar televiziunile isi aduc aminte de ei numai pe 1 Decembrie, cand ne amintim brusc ca suntem romani… In rest, fatalai ca baiatul asta ocupa mare parte din buletinele de stiri. Noi, romanii, suntem mandri ca suntem romani pe 1 Decembrie si mandri ca suntem cocalari pe 1 Mai.
Banul e tot ce conteaza. Asta dam la stiri, modelele astea ni se baga in cap! Ati auzit vreodata ca astia sa doneze banii de o sampanie pentru Medicina, pentru Cercetare sau mai stiu eu ce? Un ban n-ar da! Pentru ca nu te poti lauda la pitipoance cu o postare de genul: AZI AM DONAT 100 DE EURO LA INSTITUTUL BABES. Vor zice toate pitipoancele ca te-ai lovit la cap sau ca te-ai prostit, a dat boala saraciei in tine.
De remarcat reporterita, cu al sau “se merita”, verb nereflexiv. Exprimare de cartier, categoria semidocti. Dar naiba se mai mira. Parca iti mai trebuie cultura ca sa fii reporter?:))))
Azi, daca esti prost, betiv, dar tac-tu are bani, poti ajunge idolul natiunii. Viitor de cocalari tara noastra are!
Suntem razna rau de tot.

Ma scuzati, continuati sa va uitati la emisiuni cu cocalari! Incurajati televiziunile sa faca audiente cu subiecte din astea. Vedeti voi peste 10 ani…

de Silviu Iliuta

PAGINA DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment din carte: “Căprioara m-a chemat la ea, a doua zi. Purta niște cizme negre de piele, cu toc înalt, o fustă puțin mai lungă decât batista mea și o bluză mulată. Inutil să vă mai spun că nu purta sutien.
M-am holbat la ea câteva secunde, am studiat-o bine și tocmai când să spun ceva:
-Îti place?
-E bestial!
Stătea rezemată de frigider, cu fundul lipit de el, corpul încovoiat, o mână sus, strângând tare congelatorul, până la sânge, pieptul scos în afară și cu o mână își masa sânul drept.
Îmi zâmbește cu subînțeles și ridică ușor piciorul, lăsând să i se vadă o ață neagră, pe bost de bikini.
-Îți place ce vezi?
-E bestial, ți-am zis. De unde l-ai luat?
-Ce?
-Frigiderul. Face și gheață?”.”

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”