Bai, fratilor, ce e frumos si lui Liviu Dragnea ii place! Aveti aici cateva mostre de imbracaminte ce se va purta in Romania in urmatorii ani. Sau sase luni. Doamna din centru, intamplator premier, poarta o superba rochita strengareasca si niste cizme de lux, luate din magazinele scumpe din Amsterdam. Vin impreuna cu un bici, dar l-a lasat in birou.
Trei ipostaze care il fac pe Botezatu sa planga in baie si pe ceilalti creatori de moda sa se arunce pe geam. Asta inseamna eleganta! Bune de purtat oriunde: la plaja, la mall sau la intalnire cu Presedintele SUA.
Ultima nu e ea, dar ar putea. O alta copie dupa Madame Doubtfire:
Aici avem o superba mostra de creatie romaneasca: tot ce vedeti este realizat dintr-o superba fata de masa, cu numai 5-6 taieturi. Floricelele veneau acolo unde era suportul de pahare, de aceea par un pic decolorate. Brosa din piept nu e parte din costum, ci adaugata ulterior, dupa ruperea unui nasture.
Superba combinatie galben-verde-negru+unghii cu floricele este din nou la moda! Nu fiti rai, doamna Viorica avea intalnire cu doamna Rovana, iar aceasta din urma n-o gasea prin aeroport. Uitase cum arata. De aceea i-a spus: „vezi, fata, ca imi iau vesta aia galbena!”
Aici nu e nimic de comentat, pentru ca rochia a fost imprumutata de la Gabi Firea, iar martisorul de la Rovana. Special pentru poza asta si-a dat jos de la mana inca 6 inele pe care le avea, precum si cele doua lanticuri superbe si groase.
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
(pamflet-pentru cine nu intelege care e treaba)
Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.
