“Vad ca se intreaba multi de ce nu a mers si doamna Dancila in Elvetia”, ne-a declarat un martor binocular, membru marcant al PSD.
“Dar nu este adevarat! Doamna Vasilica Dancila s-a imbarcat in avion, am vazut-o eu cu ochiul meu. Apoi, cand sa decolam, a venit o stewardesa si i-a spus:
-Doamna Dancila, sa stiti ca locurile de la fereastra nu ajung in Elvetia, ca restul avionului.
Nici nu am avut timp sa reactionam, ca premierul si-a luat bagajele si a tulit-o pe scara avionului. Am plecat fara ea, ce era sa facem, desi doamna premier avea stabilite deja trei intalniri importante in vedere achizitionarii unui ceas de firma cu dictionar si autocorector in limba romana, foarte util pentru dansa, si avea aranjata si o sedinta foto de privire in gol, la microscop.
Noi, cei de la PSD, credem ca stewardesa respectiva era membra a comunitatii Rezist sau chiar din partidul lui Ciolos si a sabotat intentionat vizita de lucru a primului ministru roman. Am facut cercetari chiar la fata locului si l-am intrebat pe pilot daca o cunoaste. Avea barba si plete, era dubios, parea din ala care merge in piata si primeste de la Soros minute de lantern ca sa stea cu telefonul aprins. A zis ca stewardesa e glumeata si e colega lui de mii de ani. Noi credem ca a acoperit-o.
-Asta e Mircea cel Batran! a zis Olguta Vasilescu despre pilotul cu barba. L-am vazut in poze.
-Ala e mort de cel putin 3-4000 de ani! i-a spus Carmen Dan.
Apoi pilotul ne-a aratat ecusonul pe care scria Mircea, iar Olguta a sarit:
-Vezi, phey, acum cine e tuta?
Avem si informatii clare ca stewardesa respectiva, protejata de pilot, nu era chiar straina de actiunile impotriva guvernului ale celui de la Cotroceni. Am cerut ministrului Carmen Dan sa faca investigatii si ne-a spus ca respectivei persoane i s-a gasit la perchezitie un cotor de bilet de vizitare a palatului Cotroceni, din aprilie 2018. De asemenea, Carmen Dan a facut personal investigatii si a aflat ca locurile de la geam ajungeau tot la Geneva, fapt pe care il poate confirma si Alexandra Tanase, copilul domnului Dragnea, care a ocupat un astfel de loc si pana la urma a ajuns tot acolo.
Daca este adevarat si ni se confirma amestecul lui Klaus Iohannis, presedintele va fi acuzat de sabotarea interesului national si vom declansa procedura de demitere a acestuia. E inadmisibil! Nu numai el reprezinta Romania! Oricum, ca o masura de siguranta vom cumpara toate locurile de pe culoar de acum incolo si le lasam presedintelui pe cele de la geam.”
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
