Comunicat PSD:
“Dragi pesedisti, manipularile sorosiste au impanzit internetul. Ati vazut cu totii, mai ales cei care stiti sa intrati pe internetul satanist, ca exista o adunare de oameni care se cheama Untold. Iohanistii si sorosistii spun ca este vorba, chipurile, o adunare de muzica, de formatii si DJ. Pentru cei care nu stiu ce inseamna un DJ, el este un fel de lautar. Dar cine a mai pomenit lautar pe stadioane? Haha!
PSD va spune adevarul: acei oameni s-au strans la Cluj ca sa o aclame pe primarita Gabriela Firea, nemultumiti fiind de primarul lor, Emil Boc. Multi au platit cateva nopti de cazare, au inchiriat apartamente cu preturi mari, pentru ca de cand e Boc, totul s-a scumpit. Toti au vrut numai sa fie macar un minut in preajma doamnei Firea, sa o simta, sa o miroasa si sa o puna primar in locul lui Boc.
In 2018 va avea loc o noua adunare, alte sute de mii de oameni, poate chiar milioane vor fi prezenti pentru a o aplauda pe doamna Firea cand va tine un discurs de 33 de secunde. Speram ca nu va fi nevoita sa arunce florile in capul cuiva si sa o ia la goana, ca pe Stadionul National. AVETI DOVEZILE CLARE IN POZELE DE MAI SUS!!!
Dragi pesedisti, speram sa nu va mai lasati manipulati de nimeni altcineva in afara de noi. Si mai speram ca ati ajuns cu bine la casele voastre, pe prispa sau pe banci sau unde stati voi toata ziua la soare, scarpinandu-va la cojones si asteptand sa va ajute primarul nostru.
In perioada urmatoare veti vedea tot felul de imagini de la Untold (ca nici numele nu il putem spune in romana, ne-au vandut strainilor pana si numele), dar sorosistii de pe net nu vor pune poze si cu doamna Firea. Voi sa stiti ca ea e acolo, la tribuna, si le vorbeste sau le da chei si broaste ale orasului.
De asemenea, fotbalisti din 362 de tari s-au strans zilele astea in Rusia. Vor fi acolo si sute de mii de suporteri, poate chiar un million. Aproape jumatate din cei de la mitingul PSD. Ei vin acolo cu un singur scop: striga impotriva statului paralel si il aplauda pe domnul Dragnea. Dar va mai scriem despre asta.
Maine sunteti asteptati toti la primariile de care apartineti, cu buletinul si cu o poza care sa dovedeasca prezenta voastra la miting. Veniti, semnati si plecati cu o surpriza de 50 de lei. Daca nu stiti sa semnati, se accepta si sa lasati amprenta degetului mijlociu. Credeti, ma, tot ce ca zicem noi, ca de aia va dam ulei!”
Asa sa ne ajute domnul nostru, Dragnea!
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: Felul în care a pronunţat cuvântul „sex“ mi-a amintit motivul prezenţei mele în apartamentul ei.
– Atunci… nu mai cobor, îi zic. Te aştept dincolo, în dormitor.
– Daaa, sigur. Mă spăl puţin şi vin. Tu pregăteşte-ţi scula de găurit!
Al doilea moment de vinovăţie: în ultimii șaptesprezece ani, nu mi-am folosit scula de găurit cu nimeni, în afară de Amy. Ştiu, femeile ar spune: „Ce bărbaaaat deosebiiiit! Awwww, vreau şi eu unul!“, iar bărbaţii: „Ce cretin, frate!“.
Ştiu că varianta adevărată e „bărbat cretin“, dar în sinea mea mă mândresc puţin cu varianta „bărbat deosebit“. Un bărbat fidel pe cale să o comită cu un manechin incredibil de sexos şi care miroase mai bine decât tot magazinul de parfumuri. Chiar mai bine decât vecinul de la doi care îşi plimbă în fiecare zi câinele cu fundiţă roz.
E greu, stau pe marginea patului Căprioarei, cu bormaşina pregătită, gata să îi găuresc patul, iar prin cap îmi trece un singur gând: o să pot?!
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”