Salvamarii din capitala avertizeaza: “Dragi bucuresteni, stim ca vremea este frumoasa, excelenta pentru plaja si scaldat in zonele central ale orasului. Stim ca e greu sa rezisti tentatiei unei bai in Marea Bucuresti.
Dar mare atentie, caci zilele acestea se creeaza curenti puternici in dreptul statiunilor Universitate, Titan si Militari, cauzate in special de mersul tractoarelor si autocamioanelor de mare tonaj prin oras (desi au interzis, dar nici naiba nu-i amendeaza). In zona Golfului Victoria, pot fi si valuri de pana la 30 de cm, asa ca e mai bine sa nu faceti baie azi si sa stati cu familia la terasa sau sa citit., Doamne Fereste, o carte.
In rest, pentru ca primaria este oricum incompetent, Bucuresti va fi declarat statiune la Marea Neagra, iar Pipera-statiune de lux, perla litoralului bucurestean.”
Te chinuiai, ca prostu’, tot anul, sa strangi bani ca sa iti duci familia la mare. Ai renuntat chiar si la un televizor nou ca sa mai iei o noapte in plus la Mamaia. Ai spart toata pensia bunicii, din ultimele 6 luni, ca sa iti cumperi niste amarate de bonuri de masa la impinge tava, langa Satul de Vacanta!
Acum, acest cosmar a luat sfarsit!
In imediata vecinatate a Bucurestiului, intr-o minunata arie naturala, marginita de metroul Pipera si centura Capitalei, a aparut o superba statiune de Litoral: Pipera.
Perla a Romaniei, in Pipera poti ajunge direct cu metroul sau, daca esti inconstient sau chiar nebun, cu masina.
Ce poti face in Pipera?
Baie, cu valuri, ca in orice statiune de pe Litoral. Valurile vin la pachet de cate ori trece o masina. Daca nimeresti un tractor, poti avea chiar valuri de surfing. Este minunat, nebunilor!
.
Activitati de recreere
In Pipera exista un mall, cu restaurant, unde poti petrece cateva ore cu familia.
In imediata lui apropiere, poti face scufundari inr-un mediu natural, intr-o apa provenita din Marea Neagra, Dambovita si reteaua de canalizare comunei.
Avantajul este ca nu ai nevoie de cursuri de scufundari! Este nevoie doar sa mergi cativa metri si sa ai ghinionul sa nimeresti cu piciorul deasupra unui canal fara capac.
Arhitectura zonei
Ai ce admira! De la faimoasele cartiere rezidentiale, pana la blocurile inalte de sticla, caminele de nefamilisti sau stanele familiei Becali.
Stilul eclectic este vizibil la fiecare pas, singura problema este ca nu prea poti admira casele, stradutele fiind foarte inguste si lungi. Ca sa intri pe multe dintre stradute, trebuie sa astepti mai intai sa iasa masina care vine din sens opus.
In acest anotimp, poti merge pe stradute cu barca. Umbla zvonuri ca primarul Pandele va angaja gondolieri.
Preturile din Pipera
Sunt mici, comparativ cu cele de pe Coasta de Azur. Cu aproximativ 5% mai mici. Daca le compari cu Eforie Nord, preturile sunt mari, dar avantajul e ca poti ajunge aici direct cu metroul si nu iti mai iei cazare. Localnicii sunt prietenosi, corporatisti, tarani, ciobani sau straini, dar au un defect: il aleg incontinuu pe Pandele.
Monumente
Exista o catedrala uriasa, desi nu au canalizare cum trebuie, iar strazile sunt intr-un hal fara de hal. Daca va continua Pandele inca doua mandate, vor avea 15 catedrale si drumuri de pamant.
Te asteptam la Pipera! Rezerva-ti acum bilete la [email protected] si beneficiezi de o oferta exceptionala! La un bilet de familie cumparat (2+1), o poti aduce GRATIS si pe bunica, si sa o lasi la tratamente cu namol si spa, la renumita baza de tratament baleno-crizantemic La Mocirla, aflata peste tot prin statiune.
Va dorim o sedere placuta! Dumnezeu sa va aiba in paza!
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
