Spuneti voi ca asta nu e cea mai tare chestie pe ziua de azi!
Oprea se atanjeqza in photoshop, incat sa para ca da mana cu Obama. (@Bogdan Pacurar)
POZA ORIGINALA:
PHOTOSHOP-UL LUI OPREA:
In poza originala, capul lui Obama se suprapunea putin pe ceas, asa ca baietii lui Oprea au sters ceasul de tot si au pus altul, mai la dreapta putin. :))))))))))))
Nenea Oprea, nu implant de mana iti trebuia matale, ci unul de bun-simt, ca sa stai departe de politica dupa mizeriile pe care le-ai facut.
Dar, daca o luam pe partea estetica, ai avea asa:
-de retusat sprancenele in Pshotoshop, ca arati tot timpul ca un tauras gata sa impunga, mai ales cand te incrunti. Nu e mare lucru de munca acolo: doar sa le ridica putin colturile, sa le subtieze sis a adauge altele;
-apoi as taia putin din gusa. Se vede naspa cand ai ticurile alea nervoase, dai impresia ca esti o broscuta care umfla si desumfla perna de aer de sub gatlej. Nu trebuie taiat mult din ea, doar vreun kilogram;
-as umbla putin la urechea stanga. Ai vazut cate complexe avea Ceausescu de la urechea aia;
-I-as schimba capul lui Obama cu acela al lui Trump. Sa nu zica lumea ca esti din epoca trecuta.
Cu toate astea, cel mai important ramane implantul de neuroni. Matale n-ai nevoie de multi, ca vorbesti agramat, dar stii cateva litere destul de bine. Doar de o galeata, doua, de neuroni, cat sa umple juma’ de cap. Dar inca n-am vazut sa se poata face in Pshotoshop.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la ;
*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
