Sa ii dam afara pe toti cei ce fac analize literare!
Sa ii dam afara din Invatamant pe toti cei care stiu sa adune 2+2!
Sa ii eliminam din scoli pe aia care stiu formula apei!
Sa ramana toti prostii care viteaza partidul iubit! Uraaaa! Uraaaa! Uraaaaaa!
Directorul scolii Tudor Vladimirescu din Targoviste a distribuit pe Facebook o analiza literara care apartine lui Sorin Avram. Apoi a fost “convins” de primarul PSD sa isi dea demisia. Asta e un caz grav, ingrozitor de grav, o incalcare a libertatii unui om. Mai ales ca analiza este lui Sorin Avram este excelenta:
“Încă de la primul cuvânt al operei analizate, autorul anonim își dezvăluie relația privilegiată pe care o are cu personajul. Este o relație de respect, dar nu un respect glacial, protocolar, care ar fi cerut formularea „Domnule Dragnea”, și nici un respect slugarnic, de tip Radu Tudor sau Mihai Gadea, care îmbracă forma „Domnule Președinte Dragnea”. „Domnu’ Dragnea” denotă un respect cald, apropiat, asemănător cu cel pe care îl au oamenii față de administratorul de bloc: domnu’ Gogu. Opera continuă cu un îndemn la optimism, știut fiind că orice politician de succes este aproape obligat să declare, și când e și când nu e cazul, că el este un optimist incurabil. Fin cunoscător al personajului, autorul sesizează o fisură în optimismul de beton al lui „domnu’ Dragnea” și încearcă să-l aducă pe calea cea bună. Expresia „nu fi trist” păstrază tonul cald, neprotocolar, altminteri ar fi trebuit să spună „nu fiți trist”. Versul al doilea al operei ne trimite la rădăcinile cele mai adânci ale sufletului românesc. Este cunoscut faptul că, în anumite zone ale țării (Oltenia, Teleorman), cultul morților face parte din fibra națională, folclorul fiind plin de forme artistice dedicate, mergând până la credințele în moroi și descrierea precisă a modului cum să scăpam de ei: țărușul înfipt în inimă dezhumatului. Dar atenție: nu este vorba de orice morți, ci doar de cei din imediata proximitate a personajului, cei materni. Nu putem să înțelegem de ce persoanele decedate pe linie paternă au fost eliminate din text. Probabil anumite conflicte familiale legate de moșteniri sau împărțirea pământului – cum se întâlnesc atâtea în lumea satului românesc și care au fost, de altfel, ilustrate și în operele culte (romanul Ion, de Liviu Rebreanu, de exemplu) – au dus la această opțiune a autorului. Referirile la cultul morților reprezintă subtilitatea supremă a operei, știut fiind faptul că strânsa legătură a personajului principal cu persoanele decedate trece dincolo de cultură sau tradiții, având și o consacrare juridică, prin doi ani cu suspendare. Din păcate, finalul operei reprezintă o scădere valorică față de restul textului. Expresia folosită – și pe care nu o putem reproduce aici – este total lipsită de subtilitate, chiar vulgară. Dacă și-ar fi luat un mic răgaz pentru meditație, autorul ar fi putut află că există și alte formule, eufemistice, precum „Duie Mragnea” sau „Duck Fragnea”. Dar probabil că n-a găsit altă rimă.”
Declaratia directorului:
„Astăzi am reuşit să-mi atrag mânia proletară a pesedeilor de la toate nivelurile pentru o postare preluată de însuşi edilul Târgoviştei. Dacă aveam nevoie de notorietate, iată că am obţinut-o! E adevărat, nu la fel de onorantă ca a consăteanului meu, domnul primar de Pietroşiţa, sau ca a doamnei prim-ministru, sau ca a domnului Daea… şi exemplele de acest fel ar putea continua. Mi-ar fi plăcut ca domnul primar Stan, pe care realmente îl stimez şi îl apreciez pentru ceea ce face inclusiv în domeniul educaţiei, să fi avut o atitudine similară atunci când colegul său primar şi-a acordat privilegii în prezenţa sa. Chiar mă gândeam ca la viitoarele alegeri să-i acord votul, considerând că omul primează în raport cu politicul. Da, probabil că am exagerat distribuind acel text, dar orice s-ar spune, din punct de vedere literar e un model. Iată cum poţi scrie o pagină de comentariu literar pe marginea a două versuri (inadecvate, dar de actualitate). Aşadar, în cursul zilei de luni, îmi voi înainta demisia. Şi dacă eu, un mărunt director de şcoală gimnazială pot asuma o „greşeală de comunicare’, sunt convins că gestul meu îi va impresiona aşa de tare pe cei care astăzi fac greşeli nu numai de comunicare din poziţii mult mai înalte, încât îmi vor urma exemplul! P.S. Domnule Primar Daniel Cristian Stan, consideraţi acest text un drept la replică şi distribuiţi-l, vă rog, pe pagina dumneavoastră’, a scrie pe Facebook, George Badea, directorul Școlii „Tudor Vladimirescu’ din Târgoviște.
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
