„Sunt Mabyi Kabamba Batambu Pierre Mataranga Masoudi Kambemba Bazouma Dongata, dar prietenii imi spun simplu: Costel. Asta pentru ca am studiat la Ploiesti, Petrol si Gaze. Uneori imi mai zis si Costica. Acum locuiesc in Lubumbashi, Katanga, si lucrez la minele de cupru si cobalt din Sofumwango.
Eu, inainte, am fost profesor de Yoga. Mergeam la munca, la mina, ii luam pe colegi deoparte si ii puneam sa stea 5 minute in lotus. Incercam sa ii relaxes pe toti, dar nu prea reuseam. Le-am pus si muzica de Buddha Bar, cu sunete din natura, dar mi-au zis ca sunt nebun:
-Ma, Costica, tu ne pui sunete cu natura, iar noi suntem in… mijlocul naturii?
Erau stresati dimineata, erau stresati seara. Viata in Congo nu e usoara. La pranz erau mai linistiti, ca mancau.
Dupa ce vreo 6 luni Costica a dat chix cu toate instrumentele de relaxare (masaj cu asiatice, betisoare parfumate, uleiuri pe la tample, le citeam povesti, ii lasam sa doarma) m-am gandit eu asa:
“Ma, Costele, daca tu tot esti jumate roman, iti amintesti cum se relaxau romanii, ma?” Eu aveam la camin la Ploiesti un coleg nervos de tot. Cand se enerva ca nu avea sa isi ia de mancare, i se zbatea o vena, i se subtia vocea, urla ca in papagal ragusit, se agita ca un nebun spargea tot pe acolo. Apoi striga de cateva ori “Mwie PSD! Mwuie PSD! Mwie PSD! Mwie PSD!” si il vedeam cum in 4-5 secunde pulsul ii revenea la normal, se relaxa. Inca un “Mwie PSD!” si il lua somnicul. Apoi imi amintesc cu drag de locurile studentiei din Romania, de colegele mele cele zambitoare, de salile de clasa in care vedeam profesorii desfacand plicurile cu salariile si urland fericiti “Mwie PSD!”, de crapau studentele de invidie, uitandu-se la dansii.
Si atunci am zis sa incerc si cu ai mei, cu congolezii sofumwangolezi si lubumbasholezi. Si, ca prin minune… MERGE!
In fiecare dimineata, inainte de a intra in tura, facem asta:
Si apoi avem asa un chef de munca, incredibil! La pranz mancam, iar seara, cand suntem toti doborati de munca, mai bagam din inima un “Mwie PSD!” si parca ne umplem de energie. E mai bun decat cafeaua! Acum vin oamenii de la o mie de kilometri, imi dau bani grei, urlam impreuna zece secunde, oamenii se relaxeaza si pleaca fericiti acasa la neveste. Am ajuns cel mai tare instructor de Yoga din Congo, desi nu fac Yoga.
Eu sunt ala in maiou maroniu, luat de la H&M, ala mai dragut dintre toti. Oricum, ma recunoasteti dupa accent.
Cu dragoste, Costel.
PS: Dragnea ce mai face?”
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
